Presupun că, dacă tot au avut succes cu Zinfandelul, cei de la Crama Oprișor au zis că n-ar fi rău deloc să-i mai facă un frățior. Cam așa cred că a apărut în gama Caloian acest Cabernet Sauvignon Alb (adică vinificat în alb). Iar dacă n-o fi chiar așa, oricum nu se schimbă mare lucru, cel puțin nu în ceea ce privește vinul din pahare..
Culoarea e galben-deschisă, strălucitoare, cu (foarte) vagi inflexiuni verzui. Aroma firește că e cumva neobișnuită, fructele sunt și albe (zarzăre, mai ales), există o tranziție de dude (de la albe la roșii), iar în final apar, mai mult ca o senzație, și fructele roșii (vișine, agrișe și coacăze). În ceea ce privește gustul, el vine elegant în prelungire și poate elementul cel mai important îl reprezintă rotunjimea. Postgustul nu-i din cale-afară de lung, dar e plăcut și completează de minune un vin care nu merită încercat doar pentru că-i mai neobișnuit. Ci, pur și simplu, trebuie băut fiindcă merită!
(Fac aici o paranteză: sunt extrem de curios dacă la o degustare oarbă, dar oarbă!, câți dintre participanți ar spune că e vorba despre un vin alb și câți ar zice că-i rozé? Nu știu, poate ar merita încercat o dată…)
Cu ce-l mărităm pe dumnealui Cabernet Sauvignon Alb? Ei, aici e-aici. Dacă mă-ntrebați pe mine, e un vin perfect pentru niște aperitive clasice românești. Grație acidității, corpului și alcoolului n-o să se certe nici cu icrele, nici cu răcitura de cocoș sau curcan, iar cu salata boeuf cred că o să fie dragoste la prima vedere. Ba l-am verificat chiar și cu niște feliuțe de cârnat și face față fără probleme.
Acuma, sigur, s-ar putea să vreți să-l încercați și ca vin de vară, pe terasă. Treaba dumneavoastră, nu mă pot opune, dar să știți că tot trebuie să puneți ceva mâncare pe masă. Fie și la scobitoare.