Urzicile lui Păstorel
„Bine că ai pus și tu o rețetă de mâncare cu urzici”, mi-a zis, în rezumat, un bun amic ce-a ținut morțiș să mă sune ca să-și exprime mulțumirea (și implicita critică!) după ce-a citit pe site rețeta de urzici bătute. Degeaba am încercat să protestez, explicându-i că și pilaful, de pildă, e o soluție cât se poate de gustoasă pentru prepararea verdețurilor astea înțepătoare. Se pare că, pentru iubitorii frunzelor despre care tocmai vorbim, strecurarea lor în borș sau amestecarea cu orez nu sunt câtuși de puțin satisfăcătoare. Drept pentru care am hotărât să bat urzicile cât sunt calde și să vă ofer o variantă ceva mai complicată, publicată de Păstorel în Magazin acum vreo 50 de ani și atribuită, firește, inevitabilului (și inexistentului!) Costache. Cel care, adică, povestește mai la vale.
Pentru patru persoane, cată să ai circa un kilogram de urzici. Urzicile trebuie să fie tinere și proaspăt culese. Le rupi cozile și le tot speli, în zece-douăsprezece ape, până ți se urăște spălând și până când constați că nu mai au pe ele nici urmă de pământ, nisip, praf etc.
Pui pe mașina de gătit două oale: una cu apă chioară, cealaltă cu apă în care ai pus sare, o ceapă, câțiva căței de usturoi, patru-cinci fire de usturoi verde. Când dă în clocot apa chioară, arunci în ea urzicile spălate și stoarse. Le lași câteva minute (până dă apa în clocot), așezi urzicile în strecurătoare și le muți în oala N.2. Zama de la prima fiertură o torni într-o sticlă și-o pui la răcoare, dacă vrei să bei, ca mine, în fiecare dimineață, câte un pahar pe stomacul gol, pentru a ta purificare. Ca să păstreze culoarea verde,, oala în care fierbe buruiana trebuie s-o lași descoperită în tot timpul fierberii.
În oala N.2 n-o lași decât 15 minute. După ce au fiert astfel, scurgi din nou urzicile prin sită sau strecurătoare și le pui într-o cratiță în care, pe lângă un corp gras (unt sau untdelemn), ai mai pus o lingură de feculă sau făină de grâu. Așezi apoi cratița pe un foc blajin și începi să freci urzicile cu lingura de lemn, turnând mereu peste ele câte un pic din zeama în care au fiert, până vezi că se umflă.
Unii bucătari le freacă, și nu greșesc, în loc de unt sau untdelemn, cu smântână. Dar asta-i o chestie de gust. Alții le toacă, întocmai ca spanacul, înainte de a le freca. Dar asta-i tot chestie de gust și nu are importanță. Important e, după a mea părere, ca atunci când le așezi pe masă să ai alături și hrean ras pe o farfurie.
Poți să le mănânci cu ochiuri, cu mămăligă și chiar cu pilaf. În cazul acesta, după ce ai rumenit orezul în unt, îl fierbi în apa în care au fiert urzicile.
Stimate domn ,eu sunt buzoianca la origine si la noi , urzicile se fierb asa cum aratati in aceasta reteta si apoi se pun in tigaia cu putin untdelemn ,le lasam 2 minute ,mestecand usor ,apoi le frecam cu 1-2 linguri de malai pana se fac crema ,subtiind amestecul cu zeama de la fiert .lasam sa fiarba la foc potrivit si daca mai trebie mai adaugam zeama. La sfarsit , dupa 15- 20 minute, punem fulgi de ardei iute si leustean ,de preferinta proaspat ,pentru ca este mai aromat .Sunt nemaipomenite calde cu mamaliguta ! Aveti niste retete minunate ,felicitari !
Ah ,am uitat ,se pune si usturoi dupa gust.
Mulțumesc mult pentru aprecieri dar, la rețeta asta, meritul e al lui Păstorel, nicidecum al meu 🙂