Habar n-am dacă salata de orez care urmează mai la vale o fi revendicată de italieni, unguri, bulgari, mexicani ș.a.m.d. (că mai sunt și alte țări care poartă cu mândrie culorile roșu-alb-verde). Cert este numai că se face foarte simplu, e tare gustoasă și dă pe orice masă o foarte frumoasă pată de (evident!) culoare. Ori dacă aceste condiții sunt îndeplinite, restul contează prea puțin. Drept pentru care mă opresc aici cu aceste considerații introductive și vă propun să trecem la treabă.
Pentru a hrăni 4 persoane avem nevoie de
250 g orez cu bobul lung, 150 g șuncă (jambon), într-o singură felie groasă, 1 ardei gras roșu, 1 ardei gras verde, 1 hașmă (sau 1 ceapă mică), 1 cățel de usturoi (sau după gust), 4 linguri de oțet (sau zeama de la 1 lămâie) 6-7 linguri de ulei de măsline, sare și piper.
Fierbeți orezul (în funcție de indicațiile de pe pachet) și scurgeți-l bine. Faceți o vinegretă din ulei, oțet (sau zeamă de lămâie), hașma tocată cât de mărunt, usturoiul pisat, sare și piper (adică puneți-le pe toate într-un borcan, închideți-l ermetic și agitați zdravăn). Tăiați cubulețe șunca și ardeii, amestecați-le cu orezul răcorit, turnați sosul, amestecați cu grijă.
Acuma firește că variantele de salata de orez sunt nenumărate și nu prea are rost să insist. Doar să vă sugerez, pe secțiunea „roșie”, să înlocuiți ardeiul respectiv (sau să puneți doar jumătate și să adăugați) roșii-cireașă, eventual ridichi. Iar pe „verde” vă puteți aduce aminte de spanac, ceapă (și usturoi) verde, castraveți și, evident!, verdeață: mărar, pătrunjel, arpagic verde etc. Și tot salată tricoloră de orez se va chema produsul final, firește!
Cât despre vin, firește că va fi alb, sec și ușor. De care anume, depinde și de variante, și de nervul (piper, usturoi…) pe care ați decis să-l imprimați acestei salate.