O rețetă simplă și excelentă, numai bună pentru un aperitiv rapid și simpatic, sau pentru un mic dejun mai elaborat (de week-end, dar nu numai). Ochiurile astea pretează, desigur, la multiple adaptări, cașcavalul poate fi înlocuit cam cu orice fel de brânză sărată (o versiune cu telemea găsiți aici), iar arpagicul cu destule alte verdețuri (o mențiune specială pentru oregano), eventual amestecate. Tot ce trebuie sa rețineți este că-i mare păcat să înlocuiți untul cu ulei, iar verdeața e bine sa fie proaspătă.
Pentru 1 porție va trebuie
2 ouă, 30 g unt, 1 lingură de cașcaval ras, 2 lingurițe de arpagic verde, sare, piper (musai proaspăt râșnit și preferabil din cel amestecat, negru, alb, roz și verde, că iese mai apetisant).
Cum se fac? Ei, Doamne iartă-mă!, doar n-am să vă jignesc în halul asta, explicându-vă cum să prăjiți niște ochiuri. Tot ce pot să vă spun e că-i bine să amestecați înainte verdeața cu cașcavalul, ca să i se păstreze mai bine aroma, și sa presarăți amestecul asta primul, imediat ce-ați pus ouăle, ca să aibă timp brânza sa se topească.
A, și fiindcă ochiurile astea se fac în unt, nu uitați ca, după ce l-ați pus în tigaie, să presarăți nițică sare pe el, ca să nu stropească, iar focul trebuie să fie mic, ca nu cumva să-și schimbe untul culoarea, fiindcă devine urât și cam indigest. Atât.