Recunosc, am așteptat cu destulă nerăbdare reîntâlnirea cu Chardonnay-ul meșterit de Răzvan Macici la Murfatlar. Mai ales că, nefiind vreun mare fan al acestui soi, mă bucurase întrucâtva nonconformismul variantei 2011 (v-am povestit pe scurt despre ea aici.) Că această ieșire din tipare i-a făcut pe unii să-l considere „vin pentru gastronomie”, treaba lor…
Ei bine, s-ar putea ca varianta 2012 să-i bucure, în sensul că acest Chardonnay e mai „cuminte” și mai tipic. Olfactiv domină fructele albe, locale și exotice, doar sprijinite pe tușe de vanilie și pe o aromă discretă de alune de pădure (ușor) rumenite. Gustul nu mai e atât de crocant, onctuozitatea specifică se manifestă mai în voie, alături de o excelentă mineralitate. Vinul e rotund și catifelat, alcoolul (14,9%!) e bine integrat (dar în stomac se simte, așa că e musai să mâncați ceva!), iar postgustul lung e subliniat de o ușoară amărală care îi subliniază eleganța.
Mâncare am zis? Păi aș merge și pe mâna producătorului, care zice, printre altele, rață cu portocale. Dar trebuie să recunosc că a fost un companion foarte bun pentru un soté de pui cu ciuperci. Dacă scăpam și puțină costiță afumată la călit, sunt convins că ar fi fost perfect!