Cu excelentul roze meșterit de Răzvan Macici la „crama mică din crama mare” de la Murfatlar apucasem deja să mă întâlnesc de două ori. O dată cu prilejul lansării din primăvară, iar a doua oară cu ocazia unei degustări ce a a avut loc la Restaurantul Ralet. Și, cum de fiecare dată am recunoscut cât se poate de cinstit că mi-e foc de simpatic vinul ăsta (clar unul dintre cele mai bune rosé-uri românești ale momentului, dacă mă-ntrebați pe mine!), a fost cumva inevitabil să-i dedic, în cele din urmă, un text aparte. Pentru că-l merită cu prisosință.
Olfactiv e șturlubatic și ștrengar, adică exact așa cum îi stă bine unui rosé. Zmeura ia un pic prim-planul, mai ales la prima mirosire, într-un cor mai amplu de fructe negre. La al doilea nas ies în evidență și niște vișine, bașca ceva condimente (vanilie) oferite de baric.
Gustul e și nu e în prelungire, în sensul că da, aromele rămân aceleași (cu o delicioasă undă suplimentară de cireșe negre), dar expansivitatea din miros se estompează un pic, făcând loc eleganței și catifelării tipice a Feteștii Negre. Aciditatea susține excelent ansamblul, conferind vinului o excelentă prospețime și dându-i un „ducă-s-ar pe gât” cumva periculos (are, totuși, 14,5%!).
Postgustul, chiar dacă nu din cale-afară de lung, e cât se poate de plăcut, cu o ușoară și plăcută notă amăruie (aceleași cireșe negre).
Și, ca de fiecare dată când l-am gustat, mi-a amplificat nerăbdarea de a vedea, în fine, cum a ieșit Feteasca Neagră „propriu-zisă” de la M1 Crama Atelier. Dar, de data asta, sunt ceva mai liniștit. AMR 9!
Ar trebui organizata si o degustare 🙂 !