Charme de la Mer, Traminer, M1 Crama Atelier Murfatlar
Când vine vorba despre Traminer, automat îmi aduc aminte despre destul de vechea durere a unui bun prieten care, ori de câte ori vine vorba despre explozia din ultimii ani a vinurilor românești, nu uită niciodată să se-ntrebe, oarecum retoric, „măi, dar oare de ce nu mai face nimeni Traminer?”
Acuma, sigur, n-are rost să facem, aici și acum, o discuție despre soiurile replantate în ultima perioadă și criteriile care au stat la baza alegerii lor. Ci doar să ne bucurăm că, iaca, Murfatlarul, mai exact M1 Crama Atelier, ne face încă o surpriză foarte plăcută (și mai știu un Traminer care e pe vine, dar toate la timpul lor).
Olfactiv, ne întâmpină aromele specifice, un concert bine închegat de trandafiri, gutui, cireșe albe (de dulceață), caise și un mix tropical, cu citrice cu tot. Gustul vine perfect în continuare, poate cu mica surpriză că restul de zahăr (demisec scrie, demisec citim!) nu e atât de prezent pe cât ne-am putea aștepta.
Și că veni vorba despre gust: dacă-l veți bea imediat ce l-ați scos din frigider, veți avea o mică dezamăgire, fiindcă vi se va părea „subțire”. Așa că v-aș recomanda să aveți puțină răbdare, să-l lăsați să ajungă pe la vreo 8-10ºC, dacă vreți să vă bucurați de el precum merită.
Cu ce-l întovărășim pe dumnealui, Traminerul? Păi o fi el un vin (semi)aromat și demisec, însă nu e un vin pentru sfârșitul mesei. Sau poate doar pentru anumite deserturi, mai mult răcoritoare decât dulci, pe bază de fructe. În schimb, va merge cât se poate de bine alături de preparate dulci-acrișoare, precum ardeleneștile cărnuri cu fructe sau chinezeștile sweet&sour.
Dar mai curând aș zice că e vorba despre un vin care merită savurat, pur și simplu, pe o terasă. Iar dacă respectiva terasa e situată pe malul mării, cu atât mai bine. Doar vorbim despre Charme de la Mer, nu?
