Shiraz Two Oceans 2008
Dacă vreţi să vă faceţi o impresie ce-i aia Shiraz (sau Shyrah, cum vreţi), n-aş băga mâna în foc că asta este sticla de început. Dar, în fine, n-am băut prea mult din soiul ăsta ca să mă simt demn să dau sentinţe. Aşa că, pe româneşte: uşor, vioi, cu o zdravănă tentă de afumat, culoare deloc intensă şi un pic spre violet, nas de cireşe, vişine şi dude negre, niţel pornite (ăia care vorbesc pe net de fructe de pădure bat câmpii sau au băut altceva), taninii au cam rămas acasă (bravo lor!), iar amărala din postgust nu trimite la cacao (cum încearcă să susţină nişte cronici cu zdravene tente de PR), ci doar la acelaşi fum. Aşa că, pe scurt, un vin care merită (totuşi!) cei 18 lei cheltuiţi pe sticlă şi care se va potrivi perfect cu nişte cârnaţi afumaţi pe fasole bătută, serviţi cu harbuz murat. Eu l-am băut la o lasagna (vine şi reţeta acuşica), dar n-a fost chiar dragoste la prima vedere. Aşa că mă duc să mai beau un pahar, poate iese la a doua.
Eu am gustat Pinotage-ul lor, si era absolut ok, foarte agreabil, vinificat asemanator cu shiraz-ul tau, adica un vin rosu ce da impresia de “usurel”, desi era destul de tare. De ar face mai multi de-ai nostri vinuri de-astea cu preturi pana-n 20 de lei…Ah, stai, ca mai nou avem un vin de 96 de puncte: o tamaioasa de la Vincon Vrancea. Stii la ce ma refer:)
Doar ştii părerea mea despre o piramidă corectă a vinurilor, că am tot scris pe tema asta prin editoriale… Şi sper ca importurile astea să-i determine şi pe producătorii noştri să înţeleagă ideea asta. În fine, problema lor…
Cât despre Tămâioasă, ai să râzi, sunt ferm convins că în paharele juriului s-a aflat un vin de 96 de puncte. Câte sticle de aceeaşi calitate există, asta e de fapt problema. Si, probabil, există numai alea de dus la concursuri în urmatorii x ani… Dar atât de tare-mi doresc sa n-am dreptate încât am să calc peste neîncredere şi chiar am să caut o sticlă de-asta, s-o cumpăr şi, Doamne-ajută, s-o laud.
Da, ştiu, îţi simt zâmbetul de-aici…
N-am vrut sa fiu malitios. Doar ca pare incredibil. Hai sa lasam Comoara Pivnitei (n-am baut-o, asa ca ma multumesc doar sa dau tarcoale ironiei), dar e un vin de 94 de puncte pe care l-am baut: Tamaioasa din gama Vita Romaneasca. I rest my case.
Cat despre inlocuirea probelor, nu stiu ce sa spun, poate ar trebui organizatorii sa verifice cat de cat veridicitatea lor, sau sa le cumpere direct din magazin.
O chestie: Cotnari n-a particitat, nu? Probabil nu mai au lingouri de aur si pentru medaliile pe care le-ar fi primit(aici sunt malitios, da)
Nu-i vorba de inlocuire, e vorba de imbuteliat din butoiul mic, nu din budanele mari. O practica veche, cica eradicata de vreo 10 ani. Îţi ieşeau 100 de kile perfect, câştigai concursuri pe bandă rulantă până se termina stocul. Nici nu ştiu cum ar putea verifica organizatorul producţia reală din spatele probelor aduse, şi nici să cumpere vin din raft nu mi se pare cuşer. In fine…
Cat despre Cotnari, era anuntat la participanti, ba a si oferit premii pentru nu stiu ce tombola. N-am fost la Timisoara, nu stiu daca a luat parte la concurs.
Dar, ca o paranteza, tin minte si acum Tamaioasa Romaneasca de Cotnari din 1997. Impecabila… Vorbesc cat se poate de serios şi nu-s câtuşi de puţin amator de vinuri de-astea.
Te cred. Nu spun nu la tamaioasa de Cotnari. Intre tamaioasele de larg consum, mi se pare cea mai reusita (an de an). Are aciditate buna si un iz citric, revigorant. E simpluta, dar aduce aminte ca vinurile dulci trebuie sa aiba o aciditate mare pentru a compensa dulceata. Multi uita detaliul asta, transformand tamaioasa (si muscatul) intr-o zeama dulce dezagreabila. Apoi, in gama Selectie, a existat la un moment dat o busuioaca de Moldova chiar buna, desi pretul era cam prohibitiv. Na’ ca sa vada lumea ca nu sunt gica-contra 🙂