Pentru cei care nu stiu, Sarba e „inventata“ relativ recent de catre vinificatorii din Odobesti, in ideea de a obtine un vin usor si aromat, de baut cu cana. Numai ca, din pacate, prin magazine au circulat o gramada de versiuni excesiv de dulci (unele chiar siropuri, de-a dreptul), de s-a si nascut legenda ca, de fapt, Sarba n-ar fi buna decat pentru cupaje, ca sa mai dea oleaca de zahar acolo unde lipseste. Si pe deasupra, marca distinctiva a acestui vin (aroma de petale de trandafiri) era atat de subliniata, de tare-ti mai venea sa banui un adaos de esenta bulgareasca (cei trecuti de 40 de ani probabil isi aduc aminte porcaria despre care vorbesc).
Numai ca vinul pe care-l am in pahar (si il vedeti si dumneavoastra in poza) e altceva. De gasit se gaseste la magazinele specializate (in Iasi la Good Point), e facut de Tenuta (Odobesti) si zgaltaie nitel ideile (deja) preconcepute, in sensul ca e foarte sec si deosebit de usor (chiar as putea spune ca e nitel cam subtire, da’ las’ ca-i vara si prinde bine). Nu prea se simte celebra aroma de petale de trandafiri, dar asta nu-i rau, ca altminteri ar fi fost cam greu de potrivit pe langa aperitive. Iar la cat de sec e (imaginati-va o Zghihara lipsita de agresivitatea specifica), cam asta ii va fi utilizarea de baza. Atentie, insa, nu va ganditi la preparate din porc, ci mai curand la antreuri varatice, gen telemea, salata de vinete ori chiar icre. In rest, o sa mearga foarte bine cu prajeli mai usoare, precum cascavalul pane, snitelul de piept de pui sau pestele alb, prajit simplu sau panat.
Insa trebuie sa recunosc ca, atunci cand l-am gustat prima oara, gandul m-a dus la placintele cu poale-n brau, in varianta lor sarata, fireste. Seara, cerdac, s-a domolit vipia, o cana de Sarba rece si o placinta care inca n-a apucat sa se raceasca de tot… Mda, tare frumos, pacat ca stau la bloc si, pe deasupra, n-am nici un chef acuma sa m-apuc de framantat si copt…