Un singur lucru mi se pare absolut sigur (în afara faptului că e teribil de bună): rețeta de mille feuilles care urmează nu are, cu certitudine, legătură cu prăjiturile, ci doar cu aperitivele. În rest, că o fi franțuzească (tapenade!), că o fi grecească (feta!), n-a de unde să știu, după cum n-am habar dacă nu cumva ar trebui mai curând băgată în categoria „improvizații”. Dar hai să nu ne mai batem capul: zicem că-i bucătărie „fusion” și ne apucăm de treabă.
4 roșii, mari și tari,
cam 300 g feta (sau telemea, de ce nu?)
4 linguri de tapenade (rețeta o aveți aici), ulei (extravirgin) de măsline, 1 legătură de busuioc, piper.
Spălați roșiile, ștergeți-le bine, scoateți partea verde cu ajutorul unui cuțit cu vârf bine ascuțit și tăiați-le felii subțiri și cât mai egale.
Tăiați și brânza felii. Începeți să construiți aperitivul, ungând cu tapenade, apoi așezând o felie de feta, presărată cu puțin piper, și așa mai departe. Ca să fie mai frumos, tăiați cu cuțitul porțiunile de brânză care ies în afară.
Stropiți, în fine, roșiile cu ulei, decorați cu busuioc și serviți imediat (sarea din feta și din tapenade va vrea să scoată afară zeama din roșii).
Mai simplu de-atât nu cred că se poate. A, ba nu, s-ar putea să găsiți tapenade gata făcută, la borcan, și-atunci chiar că e o rețetă pe care o poate face oricine!
Io am o alta intrebare din putul gandirii: cum se mananca, ca la mine in gura nu intra toata constructia arhitectonica o data, s-o tai mi-e ca se deformeaza tip alunecat in ulei,fugarit prin farfurie, injurat civilizatia si luat cu mana.
Am fost explicita?? :))
Roșiile astea pe straturi („aveți roșii, aveți feta, m-am chinuit să vă fac tapenade…”) fac parte clar din categoria „să fie frumos” („am muncit pentru voi, vă place, da? Ei, de-acuma descurcați-vă și singuri!”). Tot ce-mi rămâne să sper e că gazda (dacă tot a muncit) nu va uita să pună la dispoziția comesenilor și niște cuțite care să taie corespunzător 🙂
Are rezon cofi, greu de demontat instalatia. Ca idee, e mai haios sa faci (ca na, cine poate, oase roade, cine nu, mananca filet mignon) cu cherry. La scobitoare, aceeasi combinatie. Dar neicusorule, trebuie sa iti iubesti mult musafirii, asta clar.
adica un fel de rosii cu branza si masline dar mai smechere 🙂
Da, roșii cu brânză și măsline, dar ridicate la un alt nivel (arhitectonic) 🙂
o reteta de vara, usor de realizat!
Io am o alta intrebare din putul gandirii: cum se mananca, ca la mine in gura nu intra toata constructia arhitectonica o data, s-o tai mi-e ca se deformeaza tip alunecat in ulei,fugarit prin farfurie, injurat civilizatia si luat cu mana.
Am fost explicita?? :))
Roșiile astea pe straturi („aveți roșii, aveți feta, m-am chinuit să vă fac tapenade…”) fac parte clar din categoria „să fie frumos” („am muncit pentru voi, vă place, da? Ei, de-acuma descurcați-vă și singuri!”). Tot ce-mi rămâne să sper e că gazda (dacă tot a muncit) nu va uita să pună la dispoziția comesenilor și niște cuțite care să taie corespunzător 🙂
Are rezon cofi, greu de demontat instalatia. Ca idee, e mai haios sa faci (ca na, cine poate, oase roade, cine nu, mananca filet mignon) cu cherry. La scobitoare, aceeasi combinatie. Dar neicusorule, trebuie sa iti iubesti mult musafirii, asta clar.
Sanatate!
Culmea e că mi-a trecut prin cap ideea cu roșiile cireașă, dar mi-a fost frică s-o sugerez, ca să nu-mi iau înjurături 😀