Dr. ing. Gheorghe Anghel – un mare oenolog
Continuăm astăzi seria articolelor dedicate memoriei unor oenologi de mare valoare care au marcat, prin activitatea lor, evoluția domeniului viti-vinicol din țara noastră. După ce, săptămâna trecută, ați putut citi povestea dr. ing. Valentin Muraru, în episodul de mai jos dl. inginer Viorel Ralea ni-l prezintă pe unul dintre oamenii de legendă ai Buciumului, și nu numai: Gheorghe Anghel.
Am avut privilegiul să lucrez direct cu câțiva dintre specialiștii de excepție ai viticulturii și oenologiei românești, care au absolvit Facultatea de Horticultură din lași în vara anului 1957: dr. ing. loan Neamțu (IAS Huși), dr. ing. Valentin Muraru (IAS Cotnari), dr. ing. Gheorghe Anghel (IAS Bucium-lași). Ei nu mai sunt. Ne-au părăsit unul câte unul, lăsând în urma lor nu doar durerea și regretele pe care le stârnește plecarea dintre noi a unei ființe dragi, ci și trainica amintire a minunatelor lucruri pe care le-a făptuit fiecare acolo unde soarta le-a hărăzit să-și rostuiască viața. Ultimul care și-a luat tristul rămas bun de la aceasta strălucită promoție – din care mai fac parte, printre alții, prof. dr. Constantin Țârdea (UASMV lași) și dr.ing Gabriela Sandu-Ville (SCDVV lasi) – a fost dr. ing. Gheorghe Anghel. Și merită amintit faptul că, din aceeași promoție, au mai făcut parte dr.ing.Gorun Sandu-Ville (SCDVV lași), dr.ing Simion Babeș (SCDVV Blaj), dr.ing. Gheorghe Butănescu (SCDVV Drăgășani) și dr.ing. Pârvan Parnia (ICDP Mărăcineni), care ne-au părăsit, și ei, în perioada 1995-2008.
Sufletul celui care vedea lumina zilei în Ceptura Prahovei, în februarie 1933, s-a înălțat spre Ceruri în luna noiembrie a anului 2008. Dacă este adevărat că în ultimele noastre clipe pământene ni se îngăduie și o fulgerătoare trecere în revista a momentelor și locurilor ce ne-au marcat viața, atunci în mod sigur domnul Anghel și-a revăzut Cotnariul, unde venea în 1957, ca proaspăt inginer, să muncească 5 ani, ca șef de secție, apoi inginer șef la IVV lași, căruia i-a dăruit opt ani din nemăsurata sa pricepere, pentru ca apoi să se oprească, oarecum definitiv, la Bucium. Din 1971 și până în 1996 a lucrat la IAS Bucium, actualmente SC Agroindustriala Bucium SA lași, mai întâi ca șef al Complexului de vinificație, iar apoi îndeplinind funcția de director al întregii întreprinderi până în anul 1996, când s-a pensionat. Odată cu privatizarea SC Agroindustriala Bucium SA lași a revenit ca șef de Complex vinificație și director de producție până în anul 2007, când avea să cada prizonierul unei boli neiertătoare.
Aici, la Bucium Iași, am avut șansa să-l cunosc și să-l admir pe marele oenolog Gheorghe Anghel. După pensionarea ing. Vintilă Gagiulescu, tehnolog în cadrul Complexului de vinificație, mă transferam, în 1991, pe acest post, pe care l-am ocupat până în 1996, după care am preluat funcția de șef al Complexului de vinificație până în anul 2002. Nu am nici o îndoială că în 1991, când mă transferam la Bucium, am găsit aici cel mai performant Complex din punctul de vedere al tehnologiei de vinificație și al obținerii distilatelor de vin, drojdie și fructe. Mai mult decât atât, la Bucium exista o secție de producere a vinurilor spumante la acratofoare (cisterne) din soiul Muscat Ottonel, după metoda Asti spumante. De asemenea, în cadrul Complexului de vinificație funcționa o distilerie foarte modernă cu opt charant-uri și o instalație de producere a spirtului din porumb. Sub conducerea dr. ing. Gheorghe Anghel la SC Agroindustriala Bucium s-a amenajat un depozit pe două nivele pentru învechirea distilatelor din vin și fructe în butoaie de stejar (1.200 bucăți), cu o capacitate cuprinsă între 250-500 l. Tot acest împătimit specialist a pus la punct și o vinotecă de peste 500.000 butelii, cu vinuri din cele mai bune recolte și cele mai bune soiuri, începând cu anul 1962 și până în 2007. Cu probe din aceste vinuri, Buciumul a obținut multe medalii la concursurile naționale și internaționale de profil. Toate acestea – înșirate atât de sumar – purtau amprenta competenței și inventivității domnului Anghel.
A avut o remarcabilă vocație pentru universul plantei lui Bachus, împletind armonios firea sa iscoditoare, pusă mereu pe găsirea ineditului, a soluțiilor noi, menite să ridice ștacheta performanței, cu contemplația profundă, în creuzetul căreia se distilau, laolaltă, virtuțile unui adevărat har pentru profesie cu pasiunea pentru istorie, pentru artă, pentru cultură, în general, pentru sculptură și pictură în special, dar și cu scrisul și, dacă vreți, cu bine filtratele clipe de nostalgie și chiar de duioșie. L-am auzit, cândva, povestind că, fiind copil, îi plăcea să lucreze în vie, sau că vița de vie presimte seceta sau chiar propriul sfârșit, știri pe care le înnobilează cu un rod neobișnuit…
La aceasta schiță de portret, obligatoriu este de adăugat că domnului Anghel nu i-au lipsit nici causticitatea și nici umorul – obișnuia să scrie și epigrame! -, nici generozitatea sau camaraderia, combinate într-un agreabil și constructiv „cupaj”, ce-au nuanțat și întărit personalitatea unui admirabil oenolog. Nu vom putea evoca în aceste puține rânduri frumoasele și numeroasele însușiri intelectuale pe care le-a deținut și le-a exersat, fie și numai în anii cât i-am fost în preajma, la Bucium. Toți cei care l-am cunoscut și prețuit am vrea să nu uităm că este coautorul temeinicei lucrări „Cronica Cotnarilor”, apărută în 1971, și autorul mai multor inovații, între care, cea din 1978, „Procedeul tehnologic și instalația pentru prepararea vinului spumant-aromat”, rămâne una dintre marile sale împliniri din domeniul nostru, al vinificației și nu numai. A făcut specializări și a călătorit în multe tari – Franța, Italia, Belgia, Germania, dar și în China sau Africa de Sud -, a fost laureat al Premiului Oficiului Internațional al Vinului sau a împărtășit din prea plinul științei sale și tinerilor doritori să pătrundă în tainele imperiului lui Bachus, fiind, în perioada 1994-1996, profesor asociat la Facultatea de Mecanică Agricolă din cadrul Universității Politehnice Gheorghe Asachi din lași.
Din păcate, fiul său, George (inginer mecanic) ne-a părăsit și el, în mod tragic, anul acesta, așa că doar fiica, Georgiana (economistă), îi poartă mai departe numele și bucuria de a trăi. Iar noi, cei de un ideal profesional, păstrăm amintirea unui desăvârșit specialist…
Dr. ing. Viorel Ralea
Foarte frumos domnule! Felicitari pentru initiativa!