Za’átar
Za’átar-ul este atât un o familie de verdețuri orientale, dar și un amestec de condimente, ambele originare din Orientul mijlociu și folosite, în bună pace, de arabi, evrei și creștini. La noi se folosește, de obicei, transliterația oferită de limba engleză (cea din titlu), dar care are și ea multe variante, cum ar fi zaatar, za’tar, zatar, zatr, zattr, zahatar, zaktar, satar etc.
Etimologia este destul de neclară, dar se consideră, de obicei, că originile se regăsesc în limba akkadiană, unde un cuvânt care poate fi citit sarsar s-ar putea referi la o verdeață aromatică. Pe de altă parte, denumirea familiei de ierburi Satureja (din care face parte, de pildă, cimbrul) provine de la arabul sa’tar sau za’atar.
Din punct de vedere al verdețurilor care poartă acest nume, în principal este vorba despre o specie de cimbru sălbatic, za’atar farsi, adică za’atar persan (Thymus capitatus sau Satureja capitata), dar printre ele se numără, de pildă și oregano (za’atar barri, adică sălbatic).
În ce privește compoziția acestui amestec parfumat, lucrurile sunt însă ceva mai clare. Za’atar-ul conține, de obicei, o combinație de cimbru, susan, măghiran, sare, la care se adaugă, eventual, sumac, oregano, anason, coriandru, chimen, chimion, în funcție de regiune și de rețeta preferată. Variantele industrializate conțin uneori și făină rumenită. Iar în rețeta tradițională, în loc de cimbru, se folosește ori acel za’atar farsi, ori thymbra spicata, o varietate cultivată în zonă de mii de ani (a fost descoperită și în mormântul lui Tutankamon)
Ca răspândire, atât verdețurile, cât și amestecul, sunt folosite din Armenia până în Maroc și din Turcia până în Arabia Saudită.
Cât despre utilizarea amestecului, este deseori folosit, împreună cu uleiul de măsline, pentru aromatizarea pitei, a hummus-ului, dar mai este folosit și pentru marinare, și pentru gătit cărnurile (mai ales albe) și peștele
În alte limbi: zahtar (fr.), zattar (it.), zatar (germ.), zataar (sp.)
iaca am gasit ce ma interesa !!am vazut de multe ori folosit acest condiment .acum m-am lamurit.probabil ca e functie de reteta mancarii si provenienta a mancarii.
Nu neaparat in functie de mancare, mai curand de zona. De pilda libanezii vor pune, aproape sigur, sumac, palestinienii chimion si asa mai departe. Dar asta ma tem ca e, totusi, o generalizare abuziva pentru ca, la cat de raspandit e amestecul in zona, probabil fiecare familie are micile ei secrete 🙂
mie-mi place si cu ou fiert tare 🙂
Mi-ai dat o idee: am sa-ncerc la ou fiert moale 🙂
Eu am din Iordania, neindustrial, parfumat. Daca ar stii ce am facut cu el … cred ca m-ar certa. Am tavalit un muschiulet de porc prin za’atar pana s-a imbracat bine cu condiment si l-am facut la gratar, mai in sange asa. Nebunie. Cica e mai bun cu muschiulet de miel dar nu am de unde.
Ar fi o idee sa incerc, pana acum nu am auzit de aceasta combinatie. Oricum interesant si suna delicios stiind ca orientalii au condimente buna ca din cate stiu eu de acolo vin majoritatea condimentelor.