Wine Princess, Rosé Cuvée, sec, 2007
Recunosc, un vin pe care l-am cumparat starnit de faptul ca versiunea din 2009 a castigat medalia de aur la Premiile de excelenta vinul.ro (sectiunea vinuri rose retail). Si, taman ca in cazul Cabernetului de la Domeniile Samburesti, nu l-am gasit pe cel premiat, ci pe fratele mai mare, din 2007 (facut din Cadarca si Pinot Noir). Ghinion.
Sa nu ma-ntelegeti gresit, nu e un vin rau, de nebaut sau mai stiu eu cum. Dar e unul despre care, probabil, n-as sti ce sa-i povestesc unui eventual pofticios peste catva timp fara sa ma uit peste textul asta. Pentru ca nu prea am ce sa tin minte. Poate culoarea (un roz temperat frumos, cu usoare trimiteri spre foita de ceapa), poate aciditatea (e drept, ajutata si de ceva bioxid de carbon, dar e buna, fara sa fie exagerata). Si cam atat. Nici vorba de simfonia de fructe sturlubatice la care v-ati putea astepta de la un rosé (nici de-un cvartet de coarde nu iese…). E un vin timid, sters, fara arome care sa iasa in evidenta (nici in sens bun, nici in sens rau). Daca vor fi fost acum trei ani, s-au estompat si omogenizat, asa ca lasa aciditatea (care, repet, nu e chiar agresiva) sa domine un ansamblu fragil si delicat, fara nimic memorabil (ba nu, aici gresesc, sigur alti producatori ar fi bagat niste must concentrat sau altceva ca sa obtina un vin comercial in cel mai prost inteles al cuvantului, asa ca onestitatea vinificatorilor din Minis trebuie retinuta).
Pacat, de la un vin de 23,5 lei (la hypermarket) aveam niste asteptari ceva mai mari. Dar tot vreau sa gust fratiorul mai tanar (sper ca nu l-au scumpit prea tare, daca tot au luat medalie cu el…)
Altminteri, asa timid cum e, n-are rost sa ma gandesc la asocieri savante. Retineti insa ca aciditatea il va face tare placut langa un pui cu mujdei, de pilda. Sau langa o pulpa de miel cu sos de usturoi.
Nici eu nu am gustat varianta 2007 tocmai fiindca m-am temut ca vinul sa nu fie lejer “imbatranit” la sfaritul lui 2010. Acum ca mi-ai confirmat banuielile nici nu stiu daca trebuie sa ma bucur sau nu. Cred ca aceasta intamplare nu este singulara pentru marile lanturi de retail. Aici ajung deseori vinuri din loturi vechi, care ar trebui de fapt scoase din vanzare datorita faptului sunt sticle ce au depasit momentul optim de consum (fara insa a avea defecte)… Din pacate nu e nimeni care sa te previna. In tot cazul eu unul n-as alege un rose de retail mai vechi de 1-2 ani.
Pai uite ca am facut eu treaba cu prevenitul 🙂 N-oi fi eu “blogger de vin care conteaza”, dar orisicatusi 😀
Pai daca erai un “blogger de vin care conteaza” nu pierdeai vremea scriind pe blog ci erai la vreun targ de vin si faceai prezentari “din portofoliul companiei” la standul vreunui distribuitor…
Ezact 😀 Iar distinsii mei cititori ar fi avut o incredere si mai mare in frumoasele mele texte… Cam cata am eu acuma intr-un distribuitor care face un PR de genul asta 🙂
ah, aceasta podgorie are un loc alfel in corasonul din dotare. Prin 2002 lucram la un camping din bucuresti, cand am avut niste aradeni in vizita. Si datorita faptului ca i-am ajutat cu o treba, m-au intrebat daca vreau vin sau palinca.
Prostu a ales tuica, dar nenii m-au vazut baiat bun si mi-au dat vinul.
Pinot gris, varianta serioasa (erau popice destinate parlamentarilor). Cred ca cel mai bun vin pe care l-am baut vreodata.
Din pacate, varianta de supermarket luata anul trecut, nu s-a putut compara (ori anul mai prost ori vinul mai prost ori amintirea mea mai proasta) 🙂
Ei, hai sa zicem ca intotdeauna vinul din amintire e mai bun decat cel din pahar 😀