Viognier Rhea, Cramele Halewood, 2011
Dacă nu știți ce-i aia Viognier, atunci aflați că este vorba despre un soi străvechi de struguri albi, cu o istorie destul de controversată. Dacă unii spun că ar fi vorba despre un soi originar din Dalmația, adus de romani pe Valea Rhone-ului, alții (francezii!) spun că provine din vițele sălbatice din Côtes-du-Rhône. Oricum, cert este că filoxera l-a distrus aproape în întregime: a fost însă recuperat și, începând din ultimele decenii ale secolului al XX-lea, a cucerit mapamondul. Așa că poate fi astăzi găsit nu doar în Franța, ci și în (practic) întreaga lume, cu un plus pentru Australia, Africa de Sud și Statele Unite (California).
În România, aflăm de pe contraeticheta sticlei de Rhea Viognier, prima plantație a fost făcută de Cramele Halewood, în Dealul Mare (Viile Scurta). Iar rezultatul e cel pe care-l puteți admira în fotografia de mai sus. Un vin cu o frumoasă culoare galben-pai (cu discrete inflexiuni verzui) și cu arome florale, plus ceva fructe albe (piersici). Alcoolul (14%) e foarte bine integrat și are bunul simț să nu se ițească. Gustativ, e absolut crocant (dacă vreți să știți ce-i aia vin crocant, gustați-l!). Pe lângă sus-pomenitele fructe albe, sosesc și niște citrice (portocale), iar aciditatea hotărâtă îi subliniază caracterul proaspăt și reconfortant. Postgustul e mediu, dar plăcut, citric, cu portocalele ceva mai prezente decât în gust.
Nu e un vin teribil de complex, dar asta se datorează, probabil, tinereții viei (deci loc de progres există slavă Domnului!). Cât despre asocieri, cred că i-ar sta bine lângă pește (iaca, Aligoté-ul mai pierde din monopol), dar și lângă preparatele mai prăjite și mai usturoiate din carne albă (că are destulă prospețime cât să le învioreze). Un excelent vin pentru deschiderea mesei, ce mai la deal, la vale!
