Vinurile româneşti, dincolo de pahar
Pe vremea când lucram la un cotidian, în redacţie circula o expresie care ajunsese un fel de lege nescrisă: „cititorul nu ştie!“ Adică, mai pe româneşte, nu-l interesează pe cumpărătorul ziarului dacă ai avut probleme, ceva necazuri ori indiferent ce. Tu trebuie să-i oferi în fiecare zi un produs cât mai bun, la cel mai înalt nivel al posibilităţilor tale, pentru că el asta aşteaptă de la tine, nu scuze, justificări sau penibile explicaţii de gen „din cauza unei greşeli de tehnoredactare…“
Cam aşa se întâmplă lucrurile şi în cazul vinurilor. Hai să fim sinceri, pe câţi dintre noi ne interesează, în momentul în care suntem cu un pahar de vin în faţă, ce probleme a avut producătorul, ce cămătăreală a mai făcut banca cu el, cât de nătărăi sunt funcţionarii care ar trebui, de fapt, să-l ajute şi ce legi negândite suficient (m-am exprimat elegant, nu?) a mai dat statul român. În cazul ăsta, e clar, consumatorul nu ştie, el trebuie să găsească în pahar un vin bun, la un preţ corespunzător, pentru că vrea să se bucure de viaţă şi să uite de necazurile lui. Corect, nu? Şi totuşi…
Poate nu m-aş fi gândit vreodată la problemele astea dacă n-aş fi fost invitat la conferinţa prilejuită de lansarea filialei Iaşi a PNVV. Şi m-am bucurat că am rămas până la sfârşit fiindcă (poate şi din cauza faptului că reprezentanţii televiziunilor şi ai presei cotidiene, presaţi de deadline-uri neiertătoare, plecaseră la pauză) în partea a doua producătorii au discutat mult mai incisiv problemele lor de zi cu zi. Unele aparent minore, cum ar fi acela că o etichetă e foarte bună într-un judeţ, dar în altul nu, şi atunci sticlele trebuie retrase (păi să nu-l pui pe idiotul de funcţionar să plătescă paguba?); altele însă de-a dreptul alarmante pentru lejeritatea cu care se tratează probleme de maximă importanţă pentru agricultura românească în general şi pentru viticultură/vinificaţie în particular. Şi-am să ma refer doar la exemplul care mi s-a părut cel mai revoltător, cu noua legislaţie a muncii (care, după cum foarte bine s-a subliniat, încurajează nemunca) ce practic face imposibilă folosirea zilierilor pentru muncile agricole. Şi asta o spunea cu năduf directorul unei foarte cunoscute firme, care vadea cum eforturile sale de respecta legea şi de a-şi motiva lucrătorii se duceau pe apa sâmbetei. Că statul plăteşte oamenii ca să stea acasă, nu să lucreze.
Fireşte că problemele discutate au fost mai multe, dar nefiind vreun specialist în domeniu, ar fi cuviincios să-i las să înjure pe cei mai competenţi decât mine. Aşa că mă rezum, cel puţin deocamdată, să-i mulţumesc pentru invitaţie Otiliei Chiriţă (consilierul PNVV – filiala Iaşi), fără să-i uit, fireşte, nici pe preşedintele Valeriu V. Cotea, nici pe directorul general Ovidiu Gheorghe. Chiar am avut ce afla la întâlnirea asta. Inclusiv că BFL-urile sunt iar cât se poate de legale.
Dar, revenind la vinurile noastre, tot n-am ajuns la concluzia că, dacă gasesc în pahar vreo poşircă, trebuie să iert producătorul. În calitatea mea de consumator, cred că am în continuare dreptul să nu ştiu. Adică să pretind în continuare vinuri bune, preţuri care să reflecte calitate, tipicitate de soi, de podgorie şi toate celelalte despre care am vorbit şi vom mai vorbi încă mult. În calitatea mea de ziarist, însă, îi rog din suflet pe toţi cei implicaţi să povestească cât de des pot toate problemele cu care se confruntă, pentru că ele trebuie semnalate şi, poate o da Dumnezeu, îndreptate. Că de proiecte repede uitate precum Drumul Vinului ne-am cam săturat, e clar că nu prea putem aştepta nimic bun, haideţi să încercăm să dezbatem problemele reale, mai mici sau mai mari. Fiindcă doar din discuţii pot să apară rezolvările.
Pentru că, sincer, la câte am auzit, mi s-ar părea cumva aiurea să mă consider exclusiv consumator şi să mă fac chiar că nu ştiu.
Editorial apărut în nr. 36 din Romanian Wine Art
UPDATE: Ținând cont ca textul a fost scris inițial pentru o revistă de specialitate, am considerat că nu-i nevoie sa explic niste acronime. Dar iaca, pentru site trebuie. Așadar, in ordinea apariţiei în naraţiune, PNVV înseamnă Patronatul Naţional al Viei şi Vinului, iar BFL = Băutură Fermentată Liniştit.
Maestre, ma bucur ca ti-am descoperit blog-ul… Nu mai scapi de mine 🙂
Despre angajarea zilierilor, poate fi facuta cu contract de comision… Pentru domnul care se plinge ca nu-i mai poate angaja, vine mandea cu citeva sfaturi… Fara bani, contra doar a unui pahar de vin bun! 😉
Si scuza-mi necunoasterea… Ce inseamna BLF? Vreun soi de vin dealurile Chimiei? Ca nu le am cu termenii… Si de aici critica ratiunii pure. Nu folosi jargonul profesional cind scrii "mirenilor"… Nu ne duce capu' pe toti ca pe matale… Chapeau maitre…
BFL inseamna Bautura Fermentata Linistit, o porcarie facuta cu alcool, zahar, arome si apa, vanduta la PET, care n-a vazut strugure in viata ei. Te tampeste complet si este, fireste, scutita de taxe. Iar consumatorul crede ca bea vin. Si scuze pentru prescurtare, dar tinand cont ca textul apare intr-o revista de profil, am omis sa explic acronimul.
Cat despre domnul care se plangea, fii sigur ca stie foarte bine toate variantele, problema e ca de ce nu s-ar putea totusi sa avem si legi bune? De ce incurajeaza statul nemunca? Si, mai presus de toate, cand vor inceta aceste intrebari (si altele asemanatoare) sa fie retorice?
Legile ni se datoreaza noua… MAi precis timpitzilor pe care i-am votat sa faca legi si sa isi bata joc de noi. Pina nu ne implicam cu adevarat in viata politica, sa ii tragem de raspundere zi de zi pentru modul in care lucreaza legile timpe. nu vom avea legislatii bune.
Pentru ca oamenii care fac legi, pur si simplu nu stiu sa le faca decit in interesul lor. Sa poata sa faca bani cu ele…