Vinurile românești devin populare la New York
Într-un articol apărut ieri în Wall Street Journal, jurnalista de vin Lettie Teague a realizat o prezentare a magazinului Grand Wine & Liquor din Astoria, Queens. Un magazin deloc obișnuit, spune ea, făcînd precizarea că nu a găsit niciodată și nicăieri în New York o selecție de vinuri mai mare decât acolo.
„Dacă Națiunile Unite ar avea un wine shop, atunci el ar arăta probabil ca Grand Wine & Liquor”.
O „listă scurtă” a țărilor reprezentate pe rafturile magazinului include Brazilia, Olanda, România, Moldova, Maroc, Slovenia, Tunisia, Georgia și Grecia, pe lângă mai „obișnuitele” Italia, Germania, Australia, Austria, SUA și Franța.
Lettie Teague a fost ghidată printre vinuri de cehoaica Milada Casnochova, pe care patronul Tin Tao i-a prezentat-o ca fiind cea care știe „absolut totul” despre vinurile expuse.
Ce spune Milada despre vinurile românești de la Grand Wine & Liquor? „Multe dintre ele sunt demi-dulci, chiar dacă pe ele scrie că sunt seci.” Dar sunt populare și se vând mai bine decât cele din Slovenia și Croația, care se află chiar pe rafturile alăturate. În special cele din Slovenia au devenit „prea scumpe pentru cartierul nostru”. Chiar și cele ale cunoscutului producător Movia se vând acum foarte greu. Iar Milada a încheiat referirile la vinurile românești precizănd că unul dintre sortimentele ei preferate este „un Pinot Noir de $6, cu note cărnoase. Dar stocul tocmai s-a epuizat.”
Din păcate, n-am putut afla ce vinuri românești se găsesc la Grand Wine&Liquor. De două zile site-ul lor zice, invariabil și monoton, „This website is temporarily unavailable, please try again later”. Ce chestie, să pățești o treabă ca asta taman când scrie despre tine Wall Street Journal…
Dar vă promit un update când se rezolvă problema!
Eu stiam ca sunt mai de mult populare, oare ma insel? Populare in multe tari de peste hotare vreau sa zic.
Of, răspunsul e atât de vast încât mă sperie. Dar hai să-l scurtez (cu scuze pentru inerentele imperfecțiuni induse de schematizare): am avut înainte de ’89 piețele noastre, le-am pierdut, încercăm să le recăpătăm (și să câștigăm și altele), dar prezența „externă” a vinurilor noastre e încă subțire, mai ales raportat la posibilități. Încă un lucru: nu trebuie confundate nicidecum diversele medalii la concursurile internaționale cu prezența efectivă pe rafturi și în preferințele consumatorilor străini.
Și, făcând o comparație nu chiar forțată, e, dacă vrei, cam ca la muzică: dacă te duci afară doar ca să-i bucuri pe cei plecați din România, n-ai făcut mare lucru… 🙂
Inteleg si va cred, ca aici sunteti specialist, dar la un moment dat (sa ma taiati daca mai stiu unde) era o calificare la raft, sa fi fost prin 91-92 cam asa: locul 1 vinurile frantuzesti, 2 romanesti (pe bune), 3, californiene. Italia era undeva departe (desi am baut si acolo niste vinuri de exceptie, dar la preturi de nu se poate).
Va mai zic ceva, am baut recent vinuri, le zic deja “din zid” adica din butoaie care trec prin teava in zid, in “Multaflar” si chiar pe malul marii. Stiu ca nu sunt de specialitate, dar mi s-au parut excelente la pret mic, nu stiu ce le fac si din ce sunt, dar ies din zid reci, nu sunt foarte tari si, cum eu iau numai alb sec, mi se parura bune. Spre foarte bune. Si nici nu m-a durut capul ca dupa unele etichetate cu ceva dar care contineau, bag mana in foc, altceva.
Reiterez, nu-s de meserie, e numai ce cred eu, de meserie mesean.
Cam optimistă ierarhizarea, chiar și pentru pentru perioada aia, dar s-ar putea (n-am date exacte la îndemână). Cert e că acum italienele și californienele le-au depășit sigur pe ale noastre, dar și spaniolele, plus așa numită „lume nouă a vinului”: Chile, Africa de Sud, Australia etc. Și n-am vorbit nimic de Portugalia, Germania, Austria, Ungaria, Croația, Slovenia… Ba chiar și bulgăreștile sunt, din ce știu, la ora asta peste (e drept, ei au avut guverne care au sprijinit exportul și promovarea, dar asta e o altă discuție. Tristă.)
Așa că da, raportat la alte vremuri, s-ar putea ca știrea de mai sus să pară cam subțire. Dar, la momentul de față, e îmbucurătoare, ca și altele de același gen. Din păcate…
Nu ma bag, informatia in materie ma depaseste, sincer, pana si la “tzuikomicina” mi s-au parut multe produse alcoolice cu tarie mare extraordinar de bine puse la punct in Slovenia sau Bulgaria, la noi mi se pare neomogena productia pana si la produsele imbuteliate.
Dar repet, nu ma pricep astfel incat sa am chiar o opinie, numai o parere din exterior.