• Băuturi
    • Cocktailuri
    • Distilate
    • Lichioruri
    • Vinuri
  • Dicționare
    • Dicționar de băuturi
    • Dicționar de condimente
    • Dicționar de legume
    • Dicționar de sosuri
    • Dicționar de verdețuri
    • Dicționar de brânzeturi
    • Dicționar de termeni culinari
  • Rețete
    • Conserve și murături
      • Rețete de zacuscă
      • Rețete de murături în saramură
      • Rețete de murături în oțet
    • Rețete celebre
    • Rețete cu carne de iepure
    • Rețete cu carne de miel
      • Fripturi de miel
    • Rețete cu carne de oaie sau berbec
    • Rețete cu carne de pasăre
    • Rețete cu carne de porc
    • Retete cu carne de vită
    • Rețete cu ciuperci
      • Mâncăruri cu trufe
    • Rețete cu legume
      • Mâncăruri cu cartofi
      • Mâncăruri cu dovlecei
      • Mâncăruri cu vinete
      • Mâncăruri cu conopidă
      • Mâncăruri cu praz
      • Mâncăruri cu varză
      • Mâncaruri cu brocoli
      • Mâncăruri cu sfeclă roșie
    • Rețete cu orez
      • Rizoto
      • Pilaf
    • Rețete cu ouă
    • Rețete cu pește
      • Rețete cu somon
    • Rețete de aluaturi
    • Rețete de aperitive
    • Rețete de borșuri
    • Rețete de ciorbe
    • Rețete de dulciuri
      • Înghețate
      • Tiramisu
    • Rețete de garnituri
    • Rețete de la cititori
    • Rețete de paste
      • Paste cu carne
      • Paste la cuptor
      • Paste cu legume
      • Paste cu pește
      • Paste cu lactate
      • Paste cu ciuperci
    • Rețete de pizza
    • Rețete de plăcinte
    • Rețete de post
    • Rețete de salate
      • Salate de cartofi
      • Salate de pui
      • Salate de pește
      • Salate de orez
      • Salate de varză
      • Salate calde
    • Rețete de supe
      • Supe de roșii
    • Rețete de tarte sărate
    • Rețete de tocături
    • Rețete de vânat
    • Rețete tradiționale românești
    • Rețetele lui Păstorel
    • Sfaturi, trucuri și tertipuri
    • Sosuri calde
    • Sosuri reci
    • Rețete lacto-vegetariene
    • Rețete de preparate din carne
      • Rețete de cârnați
      • Rețete de salam
      • Rețete de cărnuri afumate
      • Rețete de pate de casă
    • Rețete de fripturi
      • Fripturi la grătar
      • Fripturi la cuptor
      • Fripturi la tigaie
      • Frigarui
    • Rețete ovo-lacto-vegetariene
  • Mozaic
    • Dosare
    • Comunicate de presă
    • De-ale gurii din bătrâni
    • Editoriale
    • Nutritie
    • Poveștile rețetelor celebre
    • Prezentări
    • Publicitate
    • Reportaje
    • Rețete de vedete
    • Scurte
    • Eveniment
    • Tradiții românești
    • Legendele vinurilor românești
    • Mapamond
    • Concurs
    • Băuturile vedetelor
    • Arta și gastronomie
    • Fițe peste fițe
    • Topuri
  • Interviuri
  • Știri

Vichyssoise, sau despre supe-cremă de praz și cartofi

Dec 06, 2010 costachel Mâncăruri cu praz, Mozaic, Poveștile rețetelor celebre, Rețete, Rețete celebre, Rețete de supe, Rețete lacto-vegetariene 9


Vichyssoise

Americanii susțin că ei au inventat supa asta și au proclamat chiar data de 18 noiembrie ca fiind National Vichyssoise Day. Numai că bucătarul de la Ritz-Carlton căruia i se atribuie invenția (cică ar fi fost vara lui 1917) se numea Louis Diat și era cât se poate de francez (din Montmarault, nu departe de Vichy, de unde și denumirea). Mai mult, el însuși declara, în 1950, că a pornit de la rețeta mamei și a bunicii sale, cât se poate de tradițional-franțuzească, numai că lui nu-i plăcea fierbinte, ci rece. Așa că a pus în meniul sus-numitului restaurant „crème vichyssoise glacée”, denumire modificata în 1930 în „cream vichyssoise glacée”. Americană, da? Ce mai contează că prima rețetă de supă-cremă de praz și cartofi a fost publicata de Jules Gouffé încă din 1869? Și cu siguranță potajul ăsta e cu mult mai vechi.

Altminteri, să nu fim prea răi, celebritatea variantei reci e în primul rand datorată transatlanticilor și, mai ales, Juliei Child. Care a învățat, totuși, să gătească în Franța, acolo unde a aflat, probabil, de potage Parmentier. Pentru care avem nevoie de

3 cartofi mari (curățați și tăiați felii subțiri),
3 fire groase de praz (curățate și ele, feliate la fel de subțire, dar numai partea albă și cea verde-deschis),
1 l supă (de legume, de pui, de oase etc.),
200 ml smântână,
50 g unt,
arpagic verde (sau, în lipsa, cozi de ceapă așijderea),
sare și piper.

Încă din start aveți doua variante. Ori puneți cartofii, prazul și supa la fiert direct, ori căliți mai întâi prazul în unt, până se înmoaie, și abia apoi adăugați cartofii și supa. Diferența va fi atât de gust, cat și de timp de fierbere, ceva mai lung în primul caz. Oricum, când s-a înmuiat bine totul, scurgeți bine legumele, transformați-le în piure (cu mixerul, prin pasare, cum vă vine la îndemână) și puneți-le înapoi în oala. Amestecați bine, adăugați și smântâna (plus untul, dacă n-ați făcut călirea inițială). Încălziți bine supa, până e aproape să dea în clocot (nu trebuie să fiarbă), presărați arpagicul tocat mărunt, reglați de sare&piper și serviți. Dacă vi se pare prea groasa, lungiți-o cu lapte, pus odată cu smântâna.

Bun, asta e o versiune de Potage Parmentier (încă una mai găsiți aici) și acum înapoi la Vichyssoise, care e în principiu fix același lucru, numai că supa se ține la frigider măcar o oră înainte de masă, se servește de obicei în căni de consommé, iar arpagicul se presară direct deasupra fiecărei porții. Dacă vreți, o puteți reîncălzi (și transforma înapoi în potajul respectiv), numai că, iarăși, n-aveți voie s-o lăsați să fiarbă.

Variante? Cate vreți, că asa se întâmplă de obicei cu rețetele astea celebre. Mai întâi vorbim despre lichidul de fierbere (care poate fi chiar și apă), fiindcă vă dați seama ca, dacă-l schimbați, n-aveți cum să găsiți în farfurie fix același lucru. Apoi, prazul mai este uneori înlocuit cu ceapă (alteori sunt puse și una, și alta), iar raportul dintre cantitățile de smântână și lapte este destul de fluid. În fine, mai simt unii nevoia și de puțină acreala, drept pentru care ori decorează cu felii subțiri de lămâie, ori folosesc direct sucul respectiv.

V-a plăcut?

  • Tweet
  • Email

S-ar putea să vă intereseze și:

Potage Parmentier, adică supă-cremă de cartofi cu praz Musaca de cartofi cu ciuperci si prazMusaca de cartofi piure cu ciuperci și praz Supa-cremă de ciuperci, versiunea Juliei Child Supa crema de morcovi si portocaleSupă-cremă de morcovi și portocale

  • cartofi, Franta, praz, smantana, supa-crema

9 thoughts on “Vichyssoise, sau despre supe-cremă de praz și cartofi”

  1. aphextwinz 06/12/2010 at 22:14

    Foarte greu inteleg treaba cu asumatul unor chestii in bucatarie, nu zic de a noastra. Mi se pare frustrare pe undeva, cei care nu au nimic de valoare istorica trebuie sa isi asume. Ma rog, nu ne legam de nimeni dar bucataria mondiala a migrat, s-a miscat, s-a dezvoltat.

    Daca nu se descoperea America sunt curioasa cum ar fi fost multe feluri mediteraneene lipsite de rosii si ardei sau multe mai din nord lipsite de cartof.

    Asumatul asta e mai mult la plici, important e la ce s-a ajuns dupa un numar de ani, dupa o istorie, dupa scripte daca e cazul, dupa retete din batrani lasate prin viu grai.

    Eu sunt curioasa cine a inventat carnatii aia de mistret, caprioara si iepure pe care i-am primit ieri, vecinul spune ca balansul de grasime si gusturi e de la el, sa il trecem repede in scripte sa nu il uite inaintasii.

    Altfel supa asta e superba, indiferent de ce varianta se alege si chiar daca seamana dar nu rasar unele cu altele, cartoful si prazul fac casa buna impreuna. Si nu numai in supe.

    Sanatate multa!

    Reply ↓
  2. Costachel 07/12/2010 at 08:59

    De asta rad cand vad tot soiul de neaveniti care se vaita ca n-avem nimic original in bucatarie. Inclusiv un natarau care spunea ca nici mamaliga nu e a noastra, e americana, fiindca se face din porumb!
    Altminteri, daca vecinul tau e roman (presupun ca e!), carnatii cu pricina sunt absolut romanesti, desigur 🙂

    Reply ↓
  3. aphextwinz 07/12/2010 at 18:47

    Ba chiar daca aveam reteta exacta i-as fi putut publica sub denumirea “carnati de Salajean” ca sa nu existe dubii ulterioare, ca mistretii si caprioarele cred ca haladuiau pe aici si in vremuri imemoriale.

    Desi ursii cica sunt import Germania, daca o avea si urs si-i asuma imediat vreun Fritz 🙂

    Sanatate

    Reply ↓
  4. animaloo 07/12/2010 at 19:59

    am vazut eu pestera ursilor, deci in concluzie carnatzu daca e de urs e din romania 😀

    Reply ↓
  5. Costachel 08/12/2010 at 07:27

    Ursi din Germania? Pai aia sigur sunt de la noi (nu neaparat din Pestera respectiva :D), exportati la Fritz si reimportati.

    Reply ↓
  6. cofi 09/12/2010 at 01:20

    Si uite asa, salvam economia nationala!! Tipul de afaceri stralucite!

    Reply ↓
  7. ciprian22 11/03/2012 at 21:28

    Despre Vichyssoise..De altfel alta reteta intalnita in fostul nostru meniu si invatata de fostul meu sef de la Alain Ducas in persoana:O supa clara de pui din tacamuri de pui curatate si morcov ,telina ,ceapa plus ceva cozi de patrunjel la final pentru a nu schimba gustul in amar,scazuta un sfert si strecurata.Prazul cam 2 fire la 2 kg de cartofi tocat numai partea alba si calit in unt in oala in care vom face supa.Cand devine translucid adaugam cartofii si supa care trebuie sa fie cam inca odata cat cartofii poate putin mai mult pentru o consistenta buna la final.Dupa ce au fiert cartofii se paseaza cu mixerul dau handblenderul si se adauga aproximativ jumatate de litu de smantana dulce 30%,se sareaza dupa gust..si poate putin piper alb.Se da iar in clocot.Separat se toaca partea verde de la praz putin mai mare si se caleste usor in putin unt dupa care se adauga peste ultimul clocot al supei astfel incat sa-si pastreze culoarea verde.Se serveste fierbinte cu crutoane din paine de secara cu unt si patrunjel rumenite la cuptor.Despre mamaliga….Da mamaliga este si romaneasca..si nu are legatura initial cu porumbul.Dacii mancau mamaliga.Stefan cel mare manca mamaliga..Toti au mancat mamaliga..:).Cu deosebirea ca ei mancau mamaliga din mei(malai)..In unele zone ale Romaniei exista o diferenta clara intre faina de grau..faina de porumb..si malai(mei)..faina de porumb a capatat numele de (malai) fix pentru ca seamana cu meiul(malaiul).Acesta a disparut treptat din alimentatia stramosilor nostri incepand cu sfarsitul anilor 1600 cand porumbul a inceput sa fie folosit si la noi din cauza ca este mult mai putin productiv si mai greu de procesat,ramanand in folosinta doar pentru maturi..si hrana la animale.

    Reply ↓
  8. Peccatum 04/05/2012 at 21:32

    Am prestat la rapid supa asta azi si pot sa zic ca e delicioasa. Am incercat doar varianta fierbinte ca abia ce am luat-o de pe plita, maine vedem ce dialog o sa poarte in stare rece.
    Inca un thanks pentru maestrul Costachel.

    Reply ↓
    1. costachel Post author05/05/2012 at 07:05

      Deduc că până acum a fost excelent potajul Parmentier, urmează la probă Vichyssoise 😀 Și, evident, cu multă plăcere!

      Reply ↓

Comentarii Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Publicitate

Pe secțiuni

Pagini

  • Contact
  • Despre Costachel
  • La masa virtuală
  • Privacy Policy

Comentarii recente

  • Costin on Ciorba de burtă a lui Pastorel
  • Hai la masa cu pastele Baneasa! – Modern Cinderella on Piper
  • Hai la masa cu pastele Baneasa! – Modern Cinderella on Pecorino
  • Țara Prunelor - România on Filoxera în România? Parc-a fost ieri…
  • Invenții Care Trebuiesc Inventate - 27.03 - Piuituri on 9 soluții anti-mahmureală

Utile

Curs BNR
Preparate din pui
Retete culinare
Retete de prajituri

Publicitate

Publicitate

costachel.ro Web analytics

Copyright 2014 Costachel / All rights reserved