E, dacă vreți, o reinterpretare de vară timpurie a unei clasice verze cu carne, însă rezultatul final e suficient de departe pentru a o putea considera o mâncare aparte. Frăgezimea și finețea sunt incomparabile, iar prospețimea o ține la distanță destul de mare față de ruda ei mult mai cunoscută și mai răspândită. Dar asta nu înseamnă că n-o să se simtă și ea bine însoțită de mămăligă, smântână și ardei iute. Sângele apă nu se face!
Pe masa din bucătărie ar trebui să aveți pregătite
2 verze noi potrivite (cam 1,5 kg, să zicem, poate și mai mult), 1 kg de carne de pui (cu os cu tot), 3-4 roșii, 1 ardei gras,
cam 250 g ceapă verde, 1 legătură de mărar, borș după gust, sare și piper boabe.
În ce privește carnea, aveți două variante: ori o rumeniți în tigaie pe toate părțile, ori o fierbeți parțial (în apă clocotită), procedeu care, pe lângă faptul că face mâncarea mai ușoară, ne mai oferă și niște supă.
Dacă optați pentru prăjeală, adăugați și partea albă a cepelor, mărunțită, dacă nu, căliți un pic ceapa separat, să se înmoaie
Oricum, în timp ce carnea își vede de treaba ei, curățați varza, tocați-o (nu prea mărunt) și amestecați-o cu cozile de ceapă verde (eventual și ceapa călită separat), roșii, ardei, mărar (curățate și tocate) sare și piper.
Ungeți un vas care merge la cuptor cu ulei și începeți să clădiți straturi de varză și carne, dezosată, mărunțită (și însoțită, firește, de ceapă, dacă au fost împreună în tigaie).
Turnați deasupra supă (sau apă) și borșul fiert separat (250-500 ml, cam pe-aici, însă depinde de cât de acru e, precum și de gustul dumneavoastră).
Băgați vasul (acoperit) în cuptor, la foc potrivit, unde trebuie să stea cam 2 ore (ultima jumătate de oră fără capac, să se rumenească un pic). Și, ca orice mâncare de varză, e mai bună reîncălzită.
Opționale? Păi întâi ați putea să vă gândiți la niște morcovi, să vină și ei cu un pic de dulceață, gust și culoare. Apoi, un pahar de vin alb sec e aproape musai la reîncălzire, dar nici la fierberea inițială n-are ce să strice. Niște smântână turnată deasupra aproape de final nu-i rea deloc, cât despre carne, firește că poate proveni și de la păsări mai coriace, ba chiar și de la porc sau vită, totul e ca pregătirea inițială să o aducă în stadiul de „aproape gata”. Fiindcă asta e problema acestei mâncări: varza nouă nu trebuie trecută din fiert, că se face pastă. De asta se toacă mai mare, nu se freacă înainte cu sare și trebuie grijă mare la timpul de fierbere.
Vinul? Apoi nu știu dacă din cauză că mâncarea de varză mă trimite cu gândul la nemți, dar un Riesling de Rhin chiar mi se pare optim în cazul de față.