Ei, firește că mai la vale nu urmează decât o variantă de varză cu carne. Mai exact, de varză murată (fiindcă o discuție despre versiunea cu varză dulce am făcut deja). Și fără afumătură, că și despre asta v-am povestit deja. Așa că, ce mai la deal, la vale, rețeta ce urmează este, în fond, doar un punct de plecare. Pentru care aveți nevoie de
1 varză murată, 500 g carne de porc, 1-2 cepe, 1 pahar de supă limpede de vită, 1 pahar de vin alb demisec, cimbru, mărar, ulei, sare (cu grijă, că are varza), ardei iute (sau piper boabe).
După care urmează inevitabilele opționale, printre care s-ar putea regăsi
1 ardei gras, 1 morcov,
câteva roșii,
niscaiva afumătură.
Începeți prin a griji varza: curățați-o, desărați-o (dacă-i cazul) și tăiați-o după plac (fâșii, cubulețe etc.).
Curățați ceapa, tocați-o mărunt și puneți-o la călit împreună cu carnea. Scoateți-le din tigaie și puneți în locul lor varza, să prindă și ea un pic de gust (nici carnea și nici varza nu trebuie să fie gata, că doar vor mai sta destul în cuptor).
Ungeți cu ulei un vas termorezistent, preferabil de lut. Puneți, în straturi alternative, varza și carnea cu ceapă (primul și ultimul strat fiind, firește, de varză), presărând și verdeața tocată, „iuțeala” aleasă și opționalele preferate, mărunțite în prealabil. Turnați supa și vinul, puneți capacul și băgați vasul în cuptorul încins dinainte, la 175ºC, să stea acolo măcar două ore (ultima jumătate de oră fără capac, să se rumenească un pic și să scadă.
Serviți-o fierbinte, cu mămăligă și cu un ardei iute prin preajmă. Iar în pahare turnați un vin roșu zdravăn (Merlot, Cabernet), că are de luptat și cu varza, și cu carnea.
Să vă mai spun că orice varză cu carne e mai bună a doua zi, reîncălzită? Nu vă mai spun.
intr-adevar carnea cu varza, ca si sarmalele, e mai buna a doua zi reincalzita….
pare excelenta. o voi incerca. sorin
Cred ca este delicioasa!
Coane, ceapa se caleste impreuna cu ceapa? Au carnea?
Am corectat, mulțumesc 🙂