Desigur, orice varză cu carne seamănă, în primul rând, cu o altă varză cu carne, iar rețeta ce urmează n-avea cum să facă excepție de la această regulă. Dar mi se pare o variantă foarte interesantă și, zic eu, n-ar trebui să vă lipsească din portofoliu, fie doar și pentru a fi pe placul unor invitați mai cu nasul pe sus („ca-n Tirol, auzi, tu, fată!”). Însă, cum vărzuca de mai jos e chiar foarte gustoasă, zic eu că merită, indiferent de situație, să vă notați:
1 kg spată de porc, 1 kg varză murată, 2 ardei grași roșii, 2 ardei grași verzi, 150 g unt, 50 g slănină, 1 ceapă, 1 păhărel de țuică (ca să nu vă trimit după vreun Schnaps!), 50 ml oțet, 3 căței de usturoi, sare și piper.
Tăiați ceapa rondele, apoi căliți-o în slănina tocată, amestecată cu 50 g unt (cică tirolezii ar folosi, de fapt, partea grasă de la vreun Schinken, nu slănină, dar asta să rămână în paranteză).
Când începe să se înmoaie, adăugați carnea, tăiată bucățele destul de mici. Amestecați, sărați, piperați și, când se încinge bine, stingeți cu țuica. Puneți capacul și continuați călirea până când e gata carnea, adăugând din când în când, dacă e cazul, câte un pic de apă caldă.
Separat, căliți cățeii de usturoi (curățați, dar întregi) în restul de unt. Puneți peste ei varza (spălată, tăiată fin și bine stoarsă), sărați (dacă mai e cazul), piperați, amestecați bine și căliți la foc moale până când e gata (adăugați și aici câte puțină apă caldă, dacă simțiți că trebuie).
În fine, puneți la fiert ardeii (tăiați fâșii sau pătrățele, după plac) în oțetul diluat cu 150 ml apă și aveți grijă să nu se fleșcăiască de tot, e mai bine să rămână ușor „al dente”.
Când varza e gata, adăugați carnea și ardeii strecurați. Amestecați și mai fierbeți-le împreună câteva minute, să se cunoască mai bine între ele.
Serviți varza cu carne fierbinte, iar în pahare turnați un pahar de vin roșu sec. Parcă Merlot aș zice de data asta.