Va deveni Rosso di Montalcino un cupaj? Scandalul a și început…
Pe data de 7 septembrie, producătorii de vin din Montalcino vor supune la vot propunerea ca Rosso di Montalcino, „fratele mai mic” al celebrului Brunello, să poată fi împărțit în trei categorii.
Rosso di Montalcino Sangiovese Superiore şi Rosso di Montalcino Sangiovese vor fi în continuare produse 100% din struguri Sangiovese, diferența dintre ele urmând să fie dată de randamentul la hectar. Pe un al treilea nivel ar urma să se situeze Rosso di Montalcino, care ar urma să conțină minimum 85% Sangiovese, urmând ca restul de 15 procente să provină din „struguri roșii autorizați”.
Criticul britanic de vin Nicolas Belfrage, Master of Wine și expert în vin italian, a trimis deja o scrisoare deschisă, în care somează producătorii să respingă această propunere.
„Elementul definitoriu pentru Rosso, ca și pentru Brunello, este tocmai procentul de 100% Sangiovese”, afirmă el. „Sunt convins că este împotriva intereselor pe termen lung ale podgoriei Montalcino să permită prezența vreunui alt soi de struguri în Rosso, la fel cum ar fi fatal pentru Bourgogne, de exemplu, să pună Syrah alături de Pinot Noir.”
Mai sunt și alții de acord cu el. cunoscutul producător de Brunello, Gianfranco Soldera, a declarat, pentru decanter.com: „orice vin pe care scrie Montalcino ar trebui să fie făcut 100% cu Sangiovese”, declanșând un potop de comentarii pe blog și de postări pe Twitter.
Kerin O’Keefe, ziaristă de vin și autoarea unei cărți despre Brunello di Montalcino (în curs de apariție la Editura Universității din California) a spus că este „total împotriva acestei schimbări”.
„Adăugarea de soiuri internaționale ar declasa Rosso di Montalcino, care ar deveni doar un vin toscan oarecare, pierdut într-o mulțime de cupaje pe bază de Sangiovese. De asemenea, Rosso este astăzi o garanție a calității pentru Brunello, pentru că în fiecare an destui producători îl declasifică, transformându-l în Rosso. De aceea consumatorii consideră Rosso ca fiind un frate mai mic al lui Brunello, cu un raport calitate-preț mai bun. Însă toate acestea n-ar mai fi posibile dacă s-ar permite cupajele.”
În același timp însă, alți comentatori sunt mai rezervați. „Dezbaterea datează cel puțin din anii ’60”, afirmă Dante Cecchini, de la renumitul producător Banfi.
„Dacă ar fi cupajat, Rosso ar fi mai consistent; pe de altă parte, însă, variațiile între ani ar fi mai mici și, implicit, vinul va avea mai puțină personalitate. Așa că va pierde anumiți consumatori, dar va câștiga alții, care vor dori o calitate constantă.”
Lamberto Frescobaldi, proprietarul altui producător de Brunello, Castelgiocondo, spune că el „nu se opune la nicio măsură care ar spori calitatea lui Rosso”.
„Vânzările de Rosso di Montalcino au fost mici în ultimii patru ani şi avem nevoie să luăm măsuri pentru a revigora acest vin, deoarece dacă Rosso are succes, în ultimă instanță și Brunello are mai mult succes, deoarece numai cei mai buni struguri Sangiovese merg în Brunello. Numai că, în decursul timpului, unii producători au plantat Sangiovese în zone mai puțin prielnice pentru el adecvate, ceea ce a dus la scăderea calității, ceva mai puțin pentru Brunello, mult mai mult pentru Rosso. Acest lucru afectează denumirea de origine în ansamblul ei.”
Montalcino a fost teatrul unui scandal în 2008, când vânzările de Brunello di Montalcino 2003 au fost suspendate și producători de prestigiu, printre care Antinori, Frescobaldi, Castello Banfi și Argiano au făcut obiectul unei investigații legate de cupajarea vinurilor cu Merlot și Cabernet Sauvignon (în proporții mai mici de 1%!).
În acel moment Franco Biondi Santi (al cărui bunic, Ferruccio, ar fi făcut primul Brunello, în anii 1880), a sugerat că anumite zone din cadrul regiunii nu ar fi bune pentru Sangiovese.
„Unele zone sunt favorabile, altele pur și simplu nu”, a spus el. „Decât să schimbăm Brunello, ar trebui să ne gândim să îngăduim cultivarea și vinificarea, în cadrul denumirii, a altor soiuri de struguri roșii, pentru a face Rosso di Montalcino.”
