Dintr-un recent articol apărut în prestigioasa publicație „New Scientist”, putem afla de la Fionna Pelly (dietetician sportiv la University of the Sunshine Coast din Queensland, Australia) micul dejun al unui atlet care ia, în acea zi, startul în proba de maraton: ouă, brânză și măsline, totul stropit cu vin roșu.
Numai că asta se întâmpla în 1896, la prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne, desfășurată la Atena!
„N-aveau pe atunci nicio idee despre legăturile dintre produsele alimentare, consumul de lichide și performanța sportivă”, spune Pelly.
Pe vremea aceea dieta sportivilor, dacă putem vorbi despre așa ceva, se baza doar pe normele (să le zicem) culturale. Sportivii mâncau multă carne roșie, pe care nu se sfiau să o stropească din belșug cu vin. Evident, tot roșu!
Interesant rămâne faptul că și astăzi se consideră corectă pentru sportivi o dietă bogată în proteine (despre alte suplimente n-are rost să vorbim). În ceea ce privește însă vinul, deși i s-au descoperit între timp multe virtuți, din punct de vedere sportiv nu i se recunoaște absolut niciun beneficiu.
Și încă un amănunt: cum apa nu a putut fi asigurată sportivilor pe durata cursei, ei au putut culege și mânca portocale din livezile aflate pe traseu. Mai știi, poate că așa a apărut și ideea băuturilor energizante…