Culoare galben-pai cu ușoare inflexiuni verzui. Olfactiv, ies în față fructele exotice (litchi, în primul rând, dar și puțin mango), apoi note florale și fructe albe (piersici). Alcoolul (14,2) stă în banca lui, dacă vinul e răcit corespunzător, dar dacă vă luați cu vorba și apucă să se încălzească, își va lua nasul la purtare. Gustul este onctuos, fructat și, desigur, ușor condimentat.
O aciditate un pic mai mare nu i-ar fi stricat deloc, dar poate că a fost gândit în mod special mai moale, să se potrivească optim cu aromatele și condimentatele mâncăruri asiatice. Băut de unul singur, însă, este puțin cam plat.
Tectonic Șarbă 2014
Galben-pai deschis, cu discrete inflexiuni verzi. Aromele sunt predominant florale (da, inclusiv trandafiri), dar și ceva fructe albe în fundal. Gustul este destul de plin, rotund, ușor onctuos, cu o fină amărală (gutuie). Alcoolul (13,7) este bine integrat, aciditatea e ușoară și plăcută, tot ansamblul imprimând vinului grație și (n-am cum spune altfel) feminitate. Postgustul e mediu spre lung, cu aceeași discretă gutuie în fundal.
N-am, firește, pretenția că am gustat toate Șarbele care circulă la această oră prin România dar, din câte am încercat, aceasta mi se pare cea mai reușită. Nici nu-i de mirare, de altfel, atâta vreme cât principala contracandidată mi se pare a fi Șarba Livia a aceleiași Crame Gîrboiu.
Tectonic Muscat Ottonel 2014
Galben-pai strălucitor. Olfactiv e cât se poate de tipic, cu caise pe post de soliste într-un ansamblu fructat. Gustul e aproape exploziv, practic umple gura, gusturile vin perfect în prelungirea aromelor, ansamblul e rotund și bine sprijinit pe o aciditate optimă. Finalul e lung și plăcut, dominat de aceleași caise.
E una dintre cele mai bune variante de Muscat sec cu care m-am întâlnit în ultima vreme și nu m-a mirat deloc Medalia de Aur pe care acest vin a obținut-o la recentul Concours Mondial de Bruxelles. În opinia mea, o merită pe deplin.