Tort de mere
Ei, în versiunea de zi cu zi, adică taman aceea pe care o vedeți în poza de mai sus, e mai curând prăjitură decât tort. Dar, dacă vă veți folosi de frișcă și multa imaginație, puteți pune desertul de mai la vale pe orice masa, oricât de sărbătorească, pentru că are o foarte mare calitate: e absolut excelent. Și dacă mai adaug că se face și foarte simplu, nu mai văd nici un motiv care să mă determine să nu trec mai repede la explicațiile propriu-zise.
Așadar, aveți nevoie mai întâi de
2 mere,
50 g unt,
2 linguri de zahar,
1 lingură de scortișoară.
Pentru aluat mai pregătiți dumnevoastră
4 ouă,
4 linguri de zahăr,
4 linguri de făina,
iar pentru sirop încă
4-5 linguri de zahăr,
zeama de la 1 lămâie mică,
arome după bunul plac.
Mai întâi siropul: caramelizați zaharul, stingeți cu o cană de apă, amestecați, lăsați să fiarbă puțin (până se dizolvă totul) și lăsați-l să se răcorească, că abia atunci e momentul să îl amestecați cu zeama de lămâie și cu aromele care vă plac (rom, vanilie sau mai știu eu ce).
Curățați merele (nu și de coaja) și tăiați-le felii. Așezați-le în forma de rozeta într-un vas rotund, bine uns, puneți cate o bucățică de unt pe fiecare felie, presărați zaharul amestecat cu scorțișoară. Dați drumul la cuptor (175°), băgați vasul și apucați-vă de aluat.
Separați albușurile, bateți-le năprasnic, adăugați treptat zaharul, apoi, pe rând, gălbenușurile și, treptat, făina.
Probabil că untul de pe mere s-a topit în timpul ăsta, așa că scoateți vasul, turnați aluatul și băgați totul la loc.
Încă alte 35-40 de minute și e gata, așa că puteți să răsturnați tortul pe un platou sau o farfurie plată. Însiropați-l cu grijă și lăsați-l să se răcească (după o noapte la frigider va fi chiar mai bun).
După cum vă spuneam, dacă e vreo ocazie mai sărbătorească, sau pur și simplu așa aveți chef, decorați-l cu frișcă, feliuțe de fructe și cu orice altceva v-ar place și credeți c-ar merge.
Și să nu uit: cantitățile de mai sus sunt pentru un vas cu diametrul de 18 cm. Dacă e nevoie de mai mult, înmulțiți merele, faceți mai mult sirop, iar pentru aluat cred că v-ați prins: câte ouă, atâtea linguri de zahăr, respectiv făina.
Ce bem? Apoi musai o Tămâioasă Românească. De s-ar putea mai ușurică și nu din cale-afara de dulce, tare bine ar fi!
Maestre, va multumim, eu, sotul & cei ce au servit pentru reteta. Cum m-am hotarat pe loc sa o fac si neavand mere la indemana, am facut varianta cu prune, care nu s-a dovedit mai prejos! Dovada: http://calugareni.blogspot.com/2010/09/ceva-dulce-din-bucataria-mosiei.html