Tartine calde cu carne la cuptor
Mai curând improvizație de șpriț decât rețetă propriu-zisa, gustarea caldă de urmează mai la vale are totuși trei mari calități: e tare bună, se face foarte simplu și oferă o grozavă rezolvare în caz că v-a rămas un rest de sos bolognese (eu așa am pățit, după ce am testat umplerea canellonilor nefierți).
Drept pentru care, doar ca o legendă amplificată pentru poza de mai sus, notați ca au fost
2 felii mari de pâine cu semințe,
cam 4 linguri de sos,
ceva parmezan ras.
Uns, presărat, băgat în cuptorul încins la 200ºC, lăsat 1/4 de oră. Gata!
Sigur însă că ar fi păcat să mă opresc aici, fiindcă am descoperit cu surprindere o excelentă gustărică, ale cărei forme de exprimare pot fi limitate doar de imaginația fiecăruia. Puteți tăia pâinea în felii de varii dimensiuni și forme, puteți pune deasupra bucățele de măsline, gogoșari, castraveciori etc, ce mai, banala improvizație de mai sus se poate transforma într-un amuse-gueule, cum ar spune francezii, cât se poate de nimerit pentru cele mai diverse ocazii, fie ele bahice sau nu.
Și să nu uit: dacă vreți să faceți tartine calde (să le zicem normale), adică cu cașcaval, șuncă, pastramă ș.a.m.d., principalul tertip e să ungeți bine de tot cu unt toată suprafața pâinii, fiindcă altfel se usucă într-un mod cam neplăcut. În rest, parafrazându-l pe Lenin: improvizați, improvizați, improvizați!
Chiar ca amuzant!! Daca imi ramene sos promit ca le incerc.
Daa, mie mereu imi ramane sos “boloniez” si in afara de varianta cu tartina (care e foarte buna) am mai combinat si in omleta (adica ouale batute cu sos si fripta apoi) sau in diverse legume de prin casa, mai o vanata, mai un cartofior, e bun oricum.