Nu prea am cum să traduc altfel tarte flambée, cum se cheamă în franceză aceasta minunată specialitate alsaciană (sau flamenküche, flammekueche ș.a.m.d., în funcție de limba ori dialectul pofticioșilor). Și nu, nu e flambata stricto sensu, adică nu e stropită cu alcool și nu i se dă foc. E o rețetă cat se poate de țărănească, făcută inițial în cuptorul cu lemne (și care seamănă oleacă, deloc întâmplător, cu vecina quiche lorraine).
Pentru cei care nu știu, într-un astfel de cuptor, imediat după ce scoți jarul aprins din el, temperatura este prea ridicată pentru coacerea pâinii, așa că țăranii alsacieni, ca să nu se plictisească, probabil, băgau în cuptorul supraîncins aceste tarte, pe care apoi le mâncau, dogoritor de fierbinți, dar nu cu furculița, ci cu mâna (!).
Flamenküche a rămas o specialitate făcută în casă până spre sfârșitul deceniului 7 al secolului trecut când, profitând de moda pizzeriilor, a făcut pasul spre restaurante. Și s-a schimbat destul de mult, dar asta e o cu totul alta discuție.
Spre a descoperi însă, pe cat posibil, originalul (cam greu în lipsa cuptorului cu lemne), dotați-vă cu
150 g aluat de pizza (cantitate absolut orientativă, dimensiunea tăvii decide), 100 g piept afumat, 1 ceapă, 100 g smântână groasă, 1 lingură de făină, piper proaspăt râșnit.
În mod tradițional, se face în tăvi mari, pătrate, așa că începeți prin a întinde aluatul cat de subțire posibil, pe măsura tăvii aragazului. Ungeți cu apă foaia obținută de jur-împrejur (cam pe 1 cm), ridicați marginile și zdrobiți-le apoi cu furculița (ca să nu fuga umplutura). Întindeți foaia în tava presărată cu făină, înțepați-o din loc în loc și cu asta basta, ne ocupăm de umplutură.
Curățați ceapa, scoateți șoricul de pe bucata de piept și tăiați-le pe amândouă julienne. Opăriți-le timp de 1 minut, în apa clocotită. Lăsați-le la scurs pe hârtie absorbantă.
În fine, turnați smântâna uniform pe foaie, presărați deasupra ceapa și afumătura, piperați și băgați tarta în cuptorul încins, în prealabil, la foc maxim, firește. Când se rumenește frumos (10-12 minute) e gata.
Variante? Păi prin restaurante au apărut și flamenküche cu fructe de mare, ba chiar cu melci și unt cu usturoi. Rămânând însă în preajma originalului, să spunem că pentru versiunea gratinată se adaugă șvaițer, la cea forestieră se înlocuiește afumătura cu ciuperci iar, indiferent de opțiune, puțin Roquefort mărunțit o face și mai simpatică.
Mai există, tot tradițional, și o varianta dulce, cu smântână, zahăr, felii de mere și puțin calvados.
Ce bem? Păi cum o bere alsaciană nu găsim chiar pe toate drumurile, eu v-aș propune un rozé, sau poate chiar un roșu ușor la cele sărate, și o tămâioasă la cea dulce.
Eu stiam o alta poveste despre tarta flambata, cum ca se folosea ca sa testezi cuptoarele cu lemne. Se zicea ca, daca atunci cand impingi jarul la o parte, tarta asta se coace intr-un minut, cuptorul e bun.
Cher ami,
Eu stiam o alta poveste despre tarta flambata, cum ca se folosea ca sa testezi cuptoarele cu lemne. Se zicea ca, daca atunci cand impingi jarul la o parte, tarta asta se coace intr-un minut, cuptorul e bun.
Cordialement,
La Paresseuse
Aha, deci e și o îmbinare a utilului cu plăcutul, tarta asta flambata… 🙂