Nu, la vale nu urmează versiunea de tartă cu praz a lui Păstorel (dar dacă n-o știți și vă interesează, v-o comunic imediat!). Cea de față urmează un original franțuzesc, și nu e de mirare, în concluzie, că seamănă un pic cu Quiche lorraine. Însă prazul, care e totuși primadona din umplutura de mai la vale, o face să fie ceva mai mult decât o biată variantă. Dar mai bine să vedem despre ce-i vorba, nu?
Pentru aluat avem nevoie de
250 g făină, 125 g unt (rece!), 1 gălbenuș,
câteva linguri de apă (tot rece!).
Frământați repede, la început cu vârful degetelor, făina cu untul, adăugați gălbenușul și frământați-o până când se omogenizează, adăugând, dacă-i nevoie, câte o lingură de apă. Și, cum presupun că știți că tipul ăsta de aluat nu trebuie lucrat în exces, vă mai spun doar că, după ce l-ați transformați în minge și l-ați ținut jumătate de oră la frigider, nu mai trebuie decât să întindeți o foaie rotundă, să tapetați cu ea o formă, să o înțepați din loc în loc cu o furculiță și s-o băgați la loc în frigider, să stea acolo până-i vine din nou rândul.
Bun, umplutura acuma.
6 fire de praz, 50 g piept afumat (sau poate costiță ori vreo altă afumătură), 60 g unt, 300 g smântână, 2 gălbenușuri, 1 ou întreg, 100 g cașcaval ras, ulei, curry, sare, piper.
Eliminați mai întâi partea verde a prazului, tăiați ce vă rămâne bucățele. Încingeți untul într-o tigaie, puneți prazul, sărați, căliți puțin (până începe să-și lase zeama), micșorați focul, acoperiți și lăsați-l la înnăbușit vreun sfert de oră.
Separat, căliți afumătura, la foc viu, în puțin ulei, cam 5 minute. Scurgeți-o bine și trimiteți-o pe șervețele.
Bateți bine smântâna cu oul și gălbenușurile, sărați, piperați (mai din belșug, aș zice).
În fine, repartizați uniform prazul și costița peste aluat, turnați deasupra compoziția lactato-ouată, acoperiți cu niște folie de aluminiu și băgați tava în cuptorul deja încălzit (200ºC).
După vreo jumătate de oră scoateți, eliminați folia, presărați cu curry plus cașcaval ras și înapoi la cuptor, să se topească brânza și să se rumenească un pic (puteți pentru faza a doua să bagați tava direct sub grill).
Pe masă ar fi bine să ajungă, dacă nu fierbinte, măcar caldă, iar în pahare eu mi-aș turna un Riesling, dar e mai mult chestie de poftă momentană. Cam orice alb sec și nearomat, ba chiar și un roze ori chiar roșu ușurel o să se împace bine cu tarta noastră cu praz, care nu-i cine știe ce pretențioasă.
E buna da pica foarte greu la stomac eu stiu o reteta asemanatoare se numeste quiche in loc de afumatura se pune bacon e acam la fel deci cum am zis e bestial de bun dar pica greu
Am făcut-o aseară, este minunată! Foarte apreciată! Şi am cam exagerat cu prazul 😀
Exces de praz? Nu cred că există așa ceva… 🙂
E buna da pica foarte greu la stomac eu stiu o reteta asemanatoare se numeste quiche in loc de afumatura se pune bacon e acam la fel deci cum am zis e bestial de bun dar pica greu
Păi baconul nu-i afumătură? 🙂