Tartă cu ciuperci
Țin să vă anunț încă de pe acum: mi-am (re)descoperit pasiunea pentru aluatul fraged, așa că destule variațiuni pe tema tartelor (fie ele dulci sau sărate) veți găsi în perioada următoare în acest spațiu virtual. Așa că, în mod logic și după deja ați dedus din titlu, urmează mai la vale o excelentă tartă cu ciuperci, numai bună ca pretext pentru un pahar (sau mai multe) de Sauvignon Blanc. Acestea fiind zise, dacă vinul deja vi l-am recomandat, hai sa mergem în bucătărie, să vedem despre ce-i vorba.
Mai întâi aluatul, pentru care vă trebuie (dacă aveți o formă de tartă cu un diametru de aproximativ 23 de cm)
225 g făină,
125 g unt foarte rece, tăiat cubulețe,
3-4 linguri de apă rece ca gheața,
1 strop de sare.
Cum se face tradițional, nu cred că are rost să vă povestesc, așa că mai bine vă spun modalitatea mea de leneș, adică în mixer. Puneți mai întâi făina, sarea și untul în vasul robotului și mixați până când vedeți că se leagă oarecum și se ridică pe pereți. Opriți, dați-l jos, turnați apa și porniți din nou frământarea până când aluatul nu se mai lipește de pereți. Scoateți, mai frământați un pic, formați o minge, înveliți-o în film alimentar și puneți-o la frigider, că trebuie să stea la rece măcar jumătate de oră.
Întindeți apoi o foaie, puneți-o în formă și coaceți-o în cuptorul încins dinainte (la 200ºC) cam 15 minute. Scoateți-o și cu asta basta pregătirea preliminară.
Și o ultimă precizare necesară: când băgați aluatul neumplut la cuptor, e bine să tăiați un disc de hârtie pergament de dimensiunea fundului formei, să-l așezați peste aluat și să puneți deasupra niște boabe de fasole (sau ceva asemănător), astfel încât aluatul să nu se deformeze. Presupun că știați tertipul ăsta, dar am zis că nu strică să-l reamintesc și eu.
Urmează, nu neapărat cronologic, umplutura, pentru care aveți nevoie de
500 g ciuperci,
60 g unt,
1 strop de ulei de măsline,
1 pahar de supă de carne (sau de oase),
1 păhărel de vin alb sec,
4 ouă,
sare,
piper,
plus destule opționale despre care vom vorbi mai la vale.
Încingeți untul și uleiul, sotați ciupercile curățate și tăiate felii, sărați, piperați, stingeți cu supa și cu vinul. Lăsați să fiarbă și să scadă până când lichidul aproape că s-a dus și a rămas pe lângă ciuperci doar un sos gros și gustos. Scoateți ciupercile într-un castron, lăsați-le să se răcorească și amestecați-le cu cele 4 ouă, bine bătute.
Puneți umplutura asta peste tarta precoaptă și băgați din nou în cuptor, tot la 200ºC și tot cam 15 minute, sau până când umplutura se încheagă bine. Și nu cred că trebuie să vă mai spun că tarta asta asta e mai bună caldă.
Cât despre variante, evident că-s foarte multe, de-aia am și lăsat discuția despre opționale la sfârșit. Puteți căli ciupercile cu ceapă tocată, usturoi tăiat mărunt, ardei iute tocat (fără vinișoare și semințe) și încă altele, în proporțiile și combinațiile pe care le doriți. Puteți, de asemenea, să adăugați în tigaie, 1-2 roșii, curățate de pielițe și semințe, tăiate cubulețe. La amestecarea finală puteți adăuga 1-2 linguri de smântână, și/sau ceva brânză rasă (parmezan, cașcaval etc.), după cum nu strică să vă aduceți aminte și de existența pe lumea asta a verdețurilor proaspete. În fine, sunt atâtea variante (și sigur nu mi le-am amintit acuma pe toate), încât tare mă îndoiesc de faptul că, măcar în ceea ce mă privește, am să fac vreodată tarta asta cu ciuperci fix la fel de două ori.
Maestre, nu am supă de carne pusă deoparte, cu ce pot s-o înlocuiesc?
Cu apă simplă merge?
O să meargă, n-are încotro 🙂 Sau poate ceva vin în plus (dar atunci e bine să fie demisec). Și că veni vorba, tertipul cu supa e mai ales pentru șampinioane, să le mai dea un pic de gust, dacă-s de pădure chiar nu-i nevoie. Oricum, țin pumnii, să-ți iasă o tartă cu ciuperci absolut grozavă, ca să ai apoi timp (și motivație!) să testezi toate variantele 🙂
Să ştii că a ieşit chiar grozavă!
Până la urmă am rezolvat dilema, am făcut varza cu pui (şi aia a ieşit superbă!), obţinând astfel şi zeama de carne pentru ciupercile astea. E prima dată când fac tarta cu ciuperci, dar eu de aici am făcut o mulţime de tarte – aia cu pui a fost absolut mortală, dar îmi amintesc că tare laborioasă şi nu ştiu cât de curând o mai repet. În schimb, tarta cu brânză de vaci sau urdă, plus varianta cu ciocolată, aromată cu portocale, sunt tartele mele de suflet şi am uzat o tavă tot repetându-le 🙂
În fiecare dimineaţă mă uit pe site cu interes, să văd ce mai apare! Mulţumirile mele şi ale familiei!
Cu tare multă plăcere! 🙂