Tăiței cu sos de praz, smântână și afumătură
O rețetă zdravănă, nimic de zis, acești tăiței cu (dublă) afumătură. De ce dublă? Pentru că, așa după cum veți vedea un pic mai la vale, nu doar carnea (adicătelea costița, în cazul nostru) va da pastelor noastre un savuros gust de fum, ci eforturile cașcavalului vor contribui și ele pentru un meniu complet afumat. Dar firește că depinde și de gustul dumneavoastră; puteți folosi, la o adică, și un cașcaval normal, ba chiar și un preparat neafumat de carne, dacă țineți morțiș. Fiindcă, așa după cum cu siguranță v-ați obișnuit, rețeta care urmează nu-i altceva decât un punct de plecare.
Pentru care aveți nevoie de
500 g tăiței (sau alte paste cu ou),
100 g costiță, tăiată fâșiuțe
100 g cașcaval afumat, dat pe răzătoarea mare,
2 fire frumoase de praz,
100 ml smântână,
1 legătură de hasmațuchi (sau pătrunjel),
sare și piper.
Mai întâi, firește, munca de jos: tăiați costița fâșiuțe, dați cașcavalul pe răzătoarea mare, spălați și curățați prazul și pătrunjelul. Tăiați prazul (de la care nu trebuie să păstrați decât partea albă și cea verde deschis) mai întâi o dată în lung, apoi feliuțe subțiri. Tocați, în fine, verdeața (dar păstrați câteva frunzulițe, pentru decor).
Încingeți o tigaie (mare!) aderentă și puneți costița la prăjit, cât să se rumenească un pic și să se topească grăsimea. Adăugați prazul, să se călească și el. Când s-a înmuiat, turnați smântâna, sărați, piperați, amestecați și lăsați sosul să fiarbă încă 5 minute.
În timpul ăsta, fierbeți pastele și scurgeți-le bine. Adăugați-le și pe ele în tigaia cu sosul, presărați brânza și verdeața, amestecați zdravăn și cu asta basta.
Serviți tăițeii imediat, iar în pahare turnați un pahar de vin alb onctuos și (de preferință) ținut și în baric. Sau, chestie de gust, un rozé, sau chiar un roșu ușor. Că-s primitori, tăițeii ăștia…
Vazut, incercat, facut, savurat!
Multumim de reteta!!!
O mica-mititica obiectie: “sosul”, raportat la cantitatea de paste e cam putintel. Eu am pus aproape cantitati duble in cazul fiecarui ingredient, si tot a fost putin (dupa gustul nostru).
Cu tare multă plăcere! Deși, după cum am mai spus-o (și-am s-o mai spun), orice rețetă e doar o idee și un punct de plecare. Așa că, dacă iese bună, meritele aparțin în totalitate celei/celei care a executat-o. Mai ales dacă a făcut modificările necesare pentru ca mâncarea să fie cât mai bine primită pe masa familiei 🙂
A fost un “punct de plecare” excelent, oricum!