Tagliatelle cu ciuperci, smântână și costiță
Absolut excelenți tăițeii aștia de mai la vale, stimați cititori, și se mai fac și foarte simplu, pe deasupra. Plus că, în ceea ce mă privește, lipsa omniprezentului sos de roșii îmi dă un motiv în plus de satisfacție (nu că nu mi-ar place, dar chiar așa, unde-s paste hop și el?). Un singur lucru vă mai precizez în introducere: firește că puteți face rețeta, la o adică, doar cu champignoane ori pleurotus, dar, ca mai mereu în cazuri de-astea, optime sunt ciupercile de pădure. Dacă se poate și amestecate, din mai multe soiuri…
Revenind la pastele noastre, notați vă rog că aveți nevoie de
500 g tagliatelle (dac-ar mai fi și de casă…),
500 g ciuperci,
100 g piept afumat (sau altă afumătură care vă place ori o aveți la îndemână),
1 ceapă potrivită,
100 ml smântână,
40 g unt,
pătrunjel,
sare,
piper.
După cum aminteam, ar fi tare bine dacă v-ați apuca de făcut tăiței de casă (300 g făină, 3 ouă, sare, eventual un strop de apă), dar vor merge și tagliatellele din comerț, ba chiar și alte paste, la nevoie (fusilli, farfalle, cam pe-aici). Oricum, obligatorie în toate cazurile e fierberea (ceva detalii aici) și scurgerea.
Cât timp fierb, ocupați-vă de sos: căliți în unt pieptul afumat tăiat fâșiuțe, adăugați ceapa tocată mărunt, iar după vreo 2 minute și ciupercile (întregi, dacă-s mici, tăiate, dacă-i nevoie). Sotați până-s gata, adăugați smântâna și pătrunjelul curățat și tocat mărunt, sărați, piperați, puneți capacul și lăsați-le să mai fiarbă vreo 5 minute.
Scurgeți bine pastele și amestecați-le cu sosul, direct în cratița. Împărțiți în 4-6 farfurii (de unde să știu eu cât de flămânzi sunt comesenii dumneavoastră?) și serviți, punând eventual un castronel de parmezan ras la îndemână, că poate unii or să vrea.
Vinul? Apoi Chardonnay, aș zice eu, și încă unul baricat dacă se poate. Sigur, la Theia mă gândesc acum, dar nu-i chiar obligatoriu.
E exact genul meu de paste (si eu le prefer cu sos alb, colegul de viata insa prefera cu sos de rosii). Ciupercutele alea amestec de padure sunt din cele congelate? (nu conteaza marca, numai una este, cel putin pe aici) sau culese?
Pe sufletul meu reteta, norocel cu un coniecel (nu rezistai unei sticle suple de jinars de Jidvei, ce sa fac).
Congelate, din pacate (scuze pentru rima involuntara) 🙂
Au ieşit nemaipomenite. Sosul e grozav. Merci mult pentru reţetă!
Cu tare multă plăcere! 🙂
in titlu e promisa niste costita care nu mai e in reteta… sau ati inlocuit-o cu pieptul (de pui?) afumat si a ramas titlul “nereperat”?
… „sau altă afumătură”, deci poate fi și costiță. Cât despre pieptul afumat de pui, mai bine nu 🙂
Tatiana, piept de porc sau costita e acelasi lucru. Unii zic costita, altii piept dar tot acelasi lucru e. Chiar nu ai vazut prin magazine piept de porc afumat?
In alta ordine de idei, am facut de cateva ori pastele conform retetei de mai sus si au fost foarte apreciate. Si ai mei prefera pastele cu sos ragu alla bolognese dar din cand in cand le pregatesc si altceva si nu refuza. Farfuriile goale de la final sunt cel mai apreciat “saru’ mana pentru masa tati”…
P.S. sunt in meniul de azi aceste tagliatelle 🙂
Și jumătatea mea mai bună plângea aseară după tagliatellele astea. Așa că s-ar putea ca azi să mă apuc și eu de ele 🙂
Aseara mi-era pofta de paste si am facut spagheti cu rosii cherry si busuioc (spagehetti pomodorini e basilico cum ar zice italianul 🙂 ). Eram convins ca le mananc eu pe toate. Ei, asi. Mai mult le-am mirosit decat mancat 🙂
Partea buna, in afara de faptul ca sunt gustoase e ca se prepara imediat. Ajungi acasa si ti-e pofta de altceva decat ce ai prin frigider, pui mana si mergi la magazinul din coltul blocului cumperi ce ai nevoie si in max. 15 minute esti la masa.