Taci și înghite! Adică mămăligă la cuptor cu brânză și ouă
De ce s-o fi numind taman versiunea asta de mămăligă la cuptor Taci și înghite, n-aș ști să vă spun. Bănui doar că-i musai să fie mâncată fierbinte, motiv pentru care n-avem timp de conversații politicoase în jurul mesei pe care taman a fost adusă dumneaei. Așa că mă grăbesc și eu să vă spun că, pentru a umple un vas de Jena potrivit (adică 19 cm diametru), aveți nevoie de
250 g mălai,
1 l lapte,
200 g smântână,
cam 200 g telemea (depinde cât e de sărată),
4 ouă,
100 g unt,
sare.
Faceți mai întâi o mămăligă, mai moale, din mălai, lapte, smântână și sare. Cât timp fierbe, radeți brânză și ungeți bine cu unt vasul de Jena.
Puneți apoi jumătate din mămăligă în vas, așterneți uniform deasupra aproximativ 3/4 din brânză și cam tot atâta din untul rămas (tăiat bucățele), acoperiți cu încă un strat de mămăligă, neteziți pe cât posibil, faceți cu dosul unei linguri 4 adâncituri, spargeți în fiecare câte un ou, presărați, în fine restul de brânză și de unt.
Băgați vasul în cuptor, care trebuie încins dinainte la foc mijlociu, și coaceți până se întăresc albușurile. Serviți imediat (taci și înghite!).
Ei, și pe cât e de simplă rețeta propriu-zisă, pe-atât de multe sunt variantele. Mai întâi, dacă vi se pare mâncarea prea grea, puteți renunța la smântână (completând cu încă puțin lapte). Care lapte și el poate fi îndoit cu apă, sau chiar înlocuit definitiv cu aqua chiora (da-i păcat!). Unii fac întâi un fel de balmuș, amestecând brânza direct în mămăligă, și nu mai stau să facă straturi, iar alții, mai înfrigurați și mai flămânzi, adaugă și niște slănină afumată, tocată mărunțel. Și nu trebuie să vă mai spun că telemeaua poate fi înlocuită cu alte brânzeturi, simple sau în amestec.
Cât despre vin, n-avem ce vorbi de data asta. Orientați-vă spre lactate (iaurt, lapte bătut etc.) și nu uitați că trebuie să fie și niște smântână rece pe masă, să-și pună cine-o vrea 1-2 linguri direct în farfuria proprie, peste taci și inghite.
si daca pui 2-3 cirnaciori prajiti e si mai bine, cu vreo 2 muraturi.
si un vin rosu de butoi de taran la casa gospodar.
smintina rece? nici vorba, ca strica vinul.
asta chiar nu am facut de-o vreme, ia sa incercam. cu brinza de burduf.
Păi eu când am recomandat smântâna peste taci si inghite, taman spusesem că vinul n-are ce căuta 🙂 Ca să nu mai zic că mai întâi smântâna s-ar certa cu cârnăciorii, abia după aia, eventual, cu vinul 🙂
am facut de multe ori asa ceva si pe cuvant ca este buna ,ce buna ffff bbuna
smantana nu se cearta cu nimica in ardeal 🙂 am fost (din nou) recent si ei manca smantana cu smantana si, daca se poate, cu inca putina smantana la orice, cred ca isi pun si in ceai.
asa ca o merge si un vin, dar nu stiu eu de care. am baut aseara un cupaj de merlot cu nu stiu ce, rece ca gheata (da, mergea) care cred ca ar rupe mamaliga in doua. daac spun prostii, astept batai la palma cu rigla in dunga, dar asa mi se pare mie.
Între noi fie vorba, în materie de smântână ardelenii sunt mici copii pe lângă bucovineni. Însă, coincidență interesantă, nici unii, nici alții nu prea beau vin, mai mult de-altele. Ceea ce, firește, nu înseamnă că de vină e smântâna 🙂
Cât despre riglă, e complet inutilă în cazul de față 🙂
http://vicoprea.blogspot.com/2012/02/de-ale-lui-costachel.html
am facut cum am promis.
Văzut, plăcut, multă foame făcut! 🙂