Presupun că ați auzit măcar o dată că băștinașul șpriț provine (măcar etimologic) din Spritzer-ul austriac (da, austriac, pentru că în Germania acestei combinații i se spune, de obicei, Schorle sau, eventual mai exact, Weinschorle). Dar mai este întâlnit, în ambele țări, și termenul Gespritzter, care e însă destul de cuprinzător, băutura peste care se toarnă sifonul putând fi vin, dar și cidru, ba chiar și suc de fructe. De obicei există o distincție între șprițul „nostru” (ca să zic așa), adică cel cu sifon sau apă minerală, care e Sauergespritzter sau sauere Weinschorle (sauer însemnă acru), pentru a-l deosebi de Süssgespritzter sau süße Weinschorle (cel făcut cu băuturi carbogazoase dulci, de obicei cu aromă de lămâie). Adică de băutura pe care noi o numim carcalete.
Că șprițul a ajuns la noi prin influență habsburgică pare destul de evident. Iar influența asta a acționat peste tot, fiindcă de pildă și în Italia de nord, zonă odinioară componentă a Imperiului, se bea un spritz, mai complicat, e drept, făcut din prosecco, apă minerală și întărit cu Campari (sau altă băutură asemănătoare).
Legenda ungurească
Dar chiar o fi austriac al „nostru” șpriț? Ungurii zic că nu, și că fröccs-ul e invenția lor. Iar asta s-ar fi întâmplat, conform unei legende, fix în ziua de 5 octombrie 1842, când Fáy András, terminând de cules via, ar fi invitat la un pahar de vin mai mulți prieteni, printre care poetul Vörösmarty Mihály și inginerul Jedlik Ányos. Acesta din urmă, cunoscut mai ales pentru invențiile sale din domeniul electric (dinamul Jedlik e probabil cel mai cunoscut), tocmai meșterise o mașină de făcut sifon și venise să se laude cu produsul finit. Ocazie cu care ar fi fost făcută prima oară combinația dintre vin și sifon, botezată fröccs de către Vörösmarty și evocată ulterior în poemul Fóti dal („a vinului perlă ce urcă”)
Șpriț franțuzesc?
Interesant e însă faptul că până și Franța pare să fie cucerită de varii amestecuri pe bază de vin. De pildă relativ recent a început să facă oareșce valuri Jacqueline, o băutură făcută din vin alb, limonadă (sau apă minerală) și grenadine (adică suc de rodii). Și nu e singura. Chiar mai aproape de șprițul nostru găsim Blanc, Rose și Bleu Pression, apărute recent în Sud-Vestul Franței, create de un oenolog (Thomas Beauvillain) și care deja sunt mărci înregistrate. E vorba, în principiu, de un șpriț (de vară, 6 grade, la 12 n-a mers!) de vin alb sau rose, vândut direct din butoi (ca berea!), la dozator. A, iar vinurile sunt aromatizate cu piersici (blanc), căpșune (rose), respectiv piersică și curaçao (bleu)
Doamne, dacă apărea invenția asta la noi, câte acuzații mai curgeau…
3 thoughts on “Șprițul chezaro-crăiesc și moda franțuzească”
Simon S.,
…sau modelul arctic de spritz, Aurora Boreala: 3 parti sampanie la una de vodka (merge si invers)… dezvoltata de specialistii sovietici din industria de коктейль
…sau modelul arctic de spritz, Aurora Boreala: 3 parti sampanie la una de vodka (merge si invers)… dezvoltata de specialistii sovietici din industria de коктейль
Ei, nu-i chiar sprit, mai curand l-as baga in categoria carcalete, la o adica 🙂
Intre timp, savantii sovietici lucreaza la descoperirea apei minerale 🙂