Soutzoukakia, sau chifteluțe marinate grecești
Țin minte că, în primii ani de după ’89, când începusem să descopăr mâncarea grecească altfel decât în Dobrogea maternă, soutzoukakia se număra printre mâncărurile care îmi erau mai simpatice la Eres (sau RS? N-am știut niciodată). Și trebuie să precizez încă de pe-acum, iubiți comeseni, că traducerea nu e foc de corectă, în sensul că la Soutzoukakia Smyrneika chifteluțele nu-s chiar cele pe care le știm (nici grecii nu le consideră keftedes), nici prin compoziție, dar nici prin formă, care trebuie să fie cilindrică. Cât despre sos, el e cam departe de „marinatul” nostru, fiind aromat de obicei cu scorțișoară, ceea ce nu face decât să sublinieze, o dată în plus, proveniența orientală a acestei specialități. Fiindcă, după cum poate ați dedus deja din denumirea completă, soutzoukakia este originară din Podișul Anatoliei, mai precis din Smyrna (un antic oraș grecesc, ce era situat cam pe unde este astăzi Izmir-ul turcesc).
Dar destul cu poveștile, să trecem la treabă. Așadar:
750 g carne, trecută de două ori prin mașina de tocat, folosind sita cu ochiuri mici,
2 felii de pâine, înmuiate și bine stoarse,
2 căței de usturoi, tocați pastă,
1 ou,
1/2 linguriță de chimen, pisat,
ulei pentru prăjit,
sare și piper,
la care se adaugă, pentru sos,
500 g roșii (sau 1 conservă),
1 ceapă tocată,
2-3 căței de usturoi, tocați și ei,
1 linguriță rasă de scorțișoară, pisată,
puțin zahăr (facultativ)
sare și piper.
Amestecați mai întâi ingredientele chiftelelor și dați-le forma unor mici (mai mici!). Prăjiți-le în ulei până se rumenesc, scoateți-le pe hârtie absorbantă, să scape de excesul de grăsime.
Strecurați uleiul (sau folosiți altul proaspăt) și încingeți 3-4 linguri într-o cratiță. Puneți ceapa și usturoiul la călit. Când se înmoaie, adăugați roșiile, curățate de pieliță și semințe (dacă nu-s suficient de dulci, puneți și-un pic de zahăr), circa 100 ml apă (sau supă) fierbinte, puneți și scorțișoara, sărați, piperați și fierbeți sosul, acoperit, cam 10-15 minute. Puneți, în fine, chiftelele în sos și mai fierbeți puțin, cât să se cunoască între ele.
Variante? Păi firește că o mâncare atât de răspândită n-are cum să ducă lipsă de ele. Puteți adăuga în chiftele și 1 ceapă tocată, poate și niște pătrunjel (sau busuioc). Un rafinament tare interesant zice să înmuiați pâinea în vin roșu. Și, fără să epuizăm versiunile posibile, sunt destui aceia cărora nu le place scorțișoara în sosul de roșii și renunță la ea, eventual punând în loc niște verdețuri.
Garniturile tradiționale sunt pilaful sau piureul de cartofi, însă nu rareori soutzoukakia este însoțită de cartofi prăjiți.
Cât despre vin, grecii nu prea se dau în vânt după cel roșu, dar noi am putea să ne turnăm în pahare un Agiorgitiko, să fie tacâmul (grecesc!) complet.
interesanta reteta,care e probabil sursa de inspiratie a chiftelelor noastre marinate,care au pierdut chimen pe drum(desi eu cred ca o fi vorba de chimion) si cu scortisoara,care mie personal imi place,de cand am descoperit-o ,sunt apropae 20 de ani,in combinatie cu carnea.Ca de cafea nu mai zic ,fiind alt capitol.Dar ma arde sa incerc reteta !
N-aș băga mâna în foc că soutzoukakia e sursa de inspiratie, dar cu siguranță e o rețetă ce merită încercată 🙂