Sbrinz
Sbrinz-ul este o brânză elvețiană din lapte de vacă integral, are un conținut de grăsimi de 45%, o consistență foarte dură și o crustă netedă, galben-închis sau brună. Forma este cilindrică, având un diametru cuprins între 40 și 60 cm, o grosime de 15-30 cm și o greutate ce variază între 20 și 45 kg. Foarte dur și sfărâmicios, are o savoare pronunțată, puțin sărată și ușor condimentată.
Puțină istorie
Se crede despre Sbrinz că este cea mai veche brânză din Europa. Cu siguranță, celții care trăiau pe teritoriul actual al Elveției făceau brânză cu multe secole înainte de era noastră.
Pliniu cel Bătrân descria, în 70 î.Hr., o brânză (o denumea caseus helveticus) foarte asemănătoare cu Sbrinz-ul de astăzi.
Deși există versiuni care susțin că ar fi pomenit în contracte comerciale încheiate în jur de 1200, cert este doar faptul că Sbrinz-ul este menționat în documente datând din 1530, păstrate în arhivele din Berna.
Din 1999, a căpătat Denumire de Origine Controlată.
Unde și cum se fabrică
Se presupune că această brânză a fost făcută inițial doar în satul Brienz (cantonul Berna), însă în decursul timpului aria de fabricație s-a mărit. Astăzi, ea este produsă în 30 de locații situate în partea centrală a Elveției.
Caietul de sarcini impune ca laptele să provină exclusiv din regiune, maturarea trebuie să se facă în aceeași zonă și (mai mult ca fapt divers) producătorii sunt obligați să nu folosească pentru lapte și brânză mijloace de transport ne-ecologice.
Sunt necesari 600 l de lapte integral de vacă pentru a obține o roată de 45 de kg de Sbrinz. Maturarea durează minimum 16 luni, dar se consideră că sunt necesare 24-30 de luni pentru ca aroma specifică să fie pe deplin dezvoltată.
Cum se mănâncă
După cum spuneam, Sbrinz-ul este foarte asemănător cu parmezanul (mulți istorici consideră că ar fi influențat apariția lui, peninsularii dorind să-i copie rețeta). Principala diferență constă în textură, brânza elvețiană fiind mai puțin sfărâmicioasă, datorită faptului că este făcută din lapte integral.
Se servește ras, peste paste sau supe, simplu (cubulețe sau felii subțiri), ca o componentă a platourilor de brânzeturi și, deloc în ultimul rând, cu pâine și unt.
mie in poza si dupa instrumentul de taiat/sfaramat imi pare identic cu parmezanul. deci principala diferenta nu e vizibila. perioada de maturare idem, depinde de parmezan. alte diferente sunt? sau numai vacile din zona? ca altfel trebuie o degustare sa sesizam nuantele 😀
Diferențe de gust, de vaci, de grăsime și de vârstă 🙂 Dar firește că tot degustarea e baza… Acuma, un pic mai serios, am scris despre Sbrinz înainte de a scrie despre parmezan tocmai fiindcă e o brânză apărută anterior. Și o paranteză legată de denumire: orice brânză dură era numită de lombarzi sbrinzo. Unii (probabil italieni) zic că de aici vine denumirea de Sbrinz (adică nu de la Brienz). După gustul meu, mai curând denumirea vine de la brânză. Dar să se pronunțe filologii…
branza , varza, viezure,manz!!
eu zic ca seamana cu un parmezan de zici ca-i fra’su!
Respectând ordinea istorică de apariție în farfurie, eu aș zice că parmezanul seamănă cu sbrinz-ul precum fiul cu tatăl 🙂
hahaha!! stii reclama??
…” era ta-su!”
dar ca sa nu-ti lipseasca critica zilei, nu era mai simplu sa spui:
“producătorii sunt obligați să nu folosească pentru lapte și brânză mijloace de transport ne-ecologice.”
producatorii sunt obligati sa foloseasca … mijloace de transport mijloace ecologice?!?
regula dublei negatii!! stiu o sa ma iubesti si mai tare, dupa asta!
Ba ma iertati, nefiloloaga fiind (incep si eu ca micuta cofi) daac denumirea venea de la branza ar fi fost de origine dacica, doar asa am invatat si noi, branza, varza, barza, bursuc :))
@cofi: așa zice caietul de sarcini al sbrinz-ului, așa am tradus (cam din viteză) și eu 🙂
@aphextwinz: păi și viezurele? 🙂
Daca e sa luam in seama ce spune Lucian Iosif Cueşdean ca nu ne tregem de la Roma si ca geti-tracii erau cel mai mare popor pelasgic, sigur sbrenza vine de la brenza, branza la care s-a adaugat un „S”. Geto-dacii fiind un popor preponderent crescatori de animale, in special oi, hai sa sustinem ca si aceasta branza este o reteta a stramosilor nostri, „acaparata” de vecini…
De dragul lui Densușianu și pentru oleacă de parfum protocronist 😀
Vecinii aia elvetieni, nici la o aruncatura de batz, corect, au venit de acolo si au luat branza noastra, ca ei nu au vaci mov in Alpi :)))
(ps: don costachel, ma amuza sa ascund bursucul in locul viezurelui in cuvintele alea celebre, multa lume nu percuteaza, sa traiti)