Sep 29, 2011 costachel Rețete, Rețete cu carne de porc, Retete cu carne de vită, Rețete de tocături, Rețete tradiționale românești, Rețetele lui Păstorel 9
Dacă mă-ntrebați pe mine, rețeta de sărmăluțe-n foi de viță care urmează e, de departe, cea mai bună dintre toate cele, să le zicem, clasice. Dar și cea mai puțin cunoscută și pusă-n aplicare (hai, spuneți cu mâna pe inimă, de câte ori ați mâncat sarmale fără orez?). Așa că îi poftesc insistent pe cei care încă n-au aflat despre ea (darămite gustat!) s-o citească. Iar pe ceilalți, firește, s-o recitească. Nu de alta, dar ar fi păcat să uităm această mică bijuterie gastronomică!
… M-am dus de-a dreptul la „Aprozar” (Vasile Lascăr, colț cu Fucik), de unde am luat un kilogram de foi de viță din poloboc. După ce am luat și un kilogram de carne de vită de la măcelăria de-alături, m-am întors acasă (doi pași!). Am pus carnea la rece și foile de viță în apă de la robinet (e necesar să stea douăsprezece ore în apă, ca să se desăreze). Acestea făcute, i-am telefonat lui Costache, poftindu-l pentru a doua zi la prânz. Cu înalta lui aprobare (s-a servit de trei ori), dau în vileag rețeta:
Așadar, foile de viță se cumpără în ajun și, după cum mai sus s-a scris, se pun în apă rece. Înainte de a se proceda la tocarea cărnii, se scurge apa rece de pe frunze și se opăresc cu apă clocotită. Se curăță și se taie vreo cinci-șase cepe și se prăjesc în unt. Se trece de două ori prin mașina de tocat , atât carnea, cât și ceapa prăjită și răcită. În tocătură pun unii și o ceșcuță de orez bine spălat (eu sunt contra). Se amestecă totul bine, se pune sare și piper pisat și se adaugă câte un pic de apă rece, tot amestecându-se, până ce devine carnea pufoasă. Se scoate nervura frunzelor și, pe un fund de lemn, se taie în patru fiecare foaie de viță. Se pune umplutura în mijlocul foii de viță și se învârt sarmalele. Operația aceasta cere oarecare meșteșug. Sărmăluțele (denumirea o indică) trebuie să fie mici (ceva mai mari, dar nu prea mult, decât o măslină mare). În cratița în care le punem așezăm un strat de unt proaspăt, pe care îl acoperim cu câteva foi de viță. Așezăm peste ele un rând de sărmăluțe, apoi iar câteva bucățele de unt proaspăt și, peste el, alt rând de sărmăluțe. Când cratița e aproape plină, turnăm deasupra bulion de roșii și borș, cât să acopere aproape sărmăluțele. Dacă borșul e prea acru, îl potolim cu apă. Acoperim cratița și o punem să fiarbă pe mașina de gătit, la foc domol. La nevoie, se mai adaugă puțin borș, apă caldă sau zamă de carne (cel mai bine). Pe urmă le băgăm acoperite la cuptor, unde le lăsăm până se rumenesc. Ca și sarmalele în foi de varză, sărmăluțele acestea sunt mai gustoase a doua zi. La reîncălzire, le sporim simțitor sapiditatea turnând peste ele un pahar de vin alb.
Mâncarea aceasta e moldovenească și în Moldova sărmăluțele se fac rătunde, cum zic moldovenii. Dacă formei sferice îi substituim forma cilindrică, practicată ca mai comodă în restul țării, desigur că gustul nu suferă nici o schimbare, dar, vorba cântecului:
Ce porți, lele, chelbea-n cap?
Dacă-i moda, ce să fac?
Nu rimează, da-i adevărat.
P.S. Peste aceste sărmăluțe nu strică să pui puțină smântână consistentă sau iaurt (mai ales vara, căci mâncarea, în fond, e estivală), servite, și una și altul, separat.
Nu pot să mai spun în încheiere decât că parcă mai bine (și mai moldovenește) ar fi să folosiți carne amestecată (porc slab și vită, părți egale), că la fel se fac, primăvara, sărmăluțele-n foi de ștevie, că ați putea pune, dacă vreți, și un pic de verdeață tocată în umplutură, iar cantitatea de foi de viță va fi, cu siguranță, mai redusă în cazul în care n-aveți răbdarea (dexteritatea, timpul etc.) să faceți sărmăluțele atât de mici. Cât despre vin, cu siguranță roșu, sec și nu prea greu. Eu vreau musai o Fetească Neagră, dar știți bine că nu vă oblig!
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Draga Costachel, imi reamintisi de sarmalutele facute de bunica mea inpaturite in foi de hrean. Ii placea sa migaleasca, le facea asa de mici, incat noi le poreclisem doua la lingura… Primavara cand da in floare teiul facea in frunza de tei unde, in fiecare sarma, strecura si o inflorescenta de tei iar la fundul oalei punea tot un strat de flori… Vai ce aroma aveau!.. In rest ca la orice sarmaluta cu foare putin orez…
Musai trebuie să adaug pe listă ștevia. Și să insist pe varianta fără orez deloc. Zău că e altă mâncare, sensibil mai bună 🙂
Sa-mi aduci aminte sa te bat cand te prind! In prezenta mea se pot enunta mai toate mancarurile, in afara de sarmale! la alea am viciu!
Abia am terminat niste sarmale, acum sa le fac fara orez?? pe pariu ca sunt mai bune decat alea fara carne??
Păi atunci să mai recomand niște variante de sărmaluțe, că e de unde 🙂
Bunica mea facea niste sarmale de post in foi de vita, o grozavie, cu arpacas si pasat… Pacat ca nu mai stiu exact reteta, eu nu am facut-o niciodata… Imi reamintesc doar ca punea arpacasul si pasatul la imuiat de cu seara si apoi cred ca la orice sarma de post, adica ceapa mirodenii si bulion. Am sa incerc cu prima ocazie cand o sa am pasat ca arpacas se gaseste…
Pasat = boabe de porumb dulce rasnit mare, cat boaba de orez…
Eu mananac si sarmale umplute cu aer, in asa hal nervul meu optic reactioneaza la stimul.
Daca si cu parca imi infring frica de bloguri si-mi fac blog, o sa va arat cum am facut eu sarmale cu carne si ciuperci, ca m-a provocat cineva! Culmea este ca am mancat fix una, restul au cazut la datorie rapuse de altii.
Iaca o idee tare bună! La prima șarjă de sărmăluțe, musai trebuie să-ncerc 🙂
Buni a mea le facea cu pasat sau arpacas ce avea si ea acolo si le invelea cu frunze de podbal,tei sau frunze de gulie.Erau cele mai bune de pe pamant.Ce pizza sau alte ciudatenii?
Da este delicios acest fel de mancare-l am preparat dupa vechea reteta -‘rimata’ a lui Pastorel-de fapt am si eu cartea sa.