Sarmalute manastiresti
Sau, altfel spus, sarmalute cu ciuperci. O reteta atat de buna incat stiu multi oameni seriosi care mananca sarmalele astea si in afara postului, atat sunt de gustoase (apropo, daca nu tineti post, inlocuiti uleiul cu unt, jumatate din vin cu supa de carne si o sa ma pomeniti). Si chiar daca par o versiune chinuita a sarmalelor traditionale, au devenit deja un punct de trecere obligatoriu in drumul vegetal spre Pasti (mai ales) sau spre Craciun. Se pot face, fireste, si cu varza proaspata, oparita cu bors, dar si in foi de vita sau in frunze de stevie. Varza murata le da insa un plus de forta, lucru deloc de neglijat, mai ales in posturile lungi.
Pentru o oala plina: 1 kg de ciuperci proaspete (de padure ar fi perfecte), usturoi (facultativ si dupa gust), 250 g de orez, 2-3 cepe mari, 1 morcov mare (se poate si fara), 150 ml de ulei, 200 g bulion de rosii, 2 pahare de vin alb sec, 3 kg de varza murata (cu aproximatie, depinde mult de calitatea foilor), 2 legaturi de patrunjel, cimbru, piper boabe, sare si piper.
Faceti toaleta ciupercilor, taiati-le feliute, caliti-le in putin ulei (adaugati si ceva usturoi pisat, de ce nu?) si lasati-le in pace. Curatati cepele, tocati-le marunt (eventual impreuna cu un morcov, curatat si el), caliti-le in restul de ulei, adaugati orezul, amestecati totul bine si nu va opriti pana cand acesta din urma nu devine translucid. Stingeti cu putin bulion lungit cu vin si continuati fierberea cam 10 minute continuand sa adaugati lichid din cand in cand (orezul nu trebuie sa fie complet fiert, ca se va mai coace si-n cuptor). Dupa ce s-au racit, amestecati ciupercile, orezul si patrunjelul tocat marunt. Desfaceti foile de varza (pe care sper ca le-ati lasat cateva ore in apa rece, ca sa se desareze) si scoateti nervurile groase.
Formati sarmale mici (nu prea indesate, fiindca orezul se va mai umfla putin) si tocati marunt varza ramasa, neuitand s-o amestecati cu cimbru si boabe de piper. Puneti cate un strat de varza tocata pe fundul vasului, intre fiecare strat de sarmale si deasupra. Turnati restul de bulion subtiat cu vin, puneti capacul si bagati-le in cuptorul incalzit in prealabil, unde trebuie sa stea cam 2 ore si jumatate (sau pana-i fiarta varza), la foc moale. Daca scade zeama prea tare, completati cu apa (sau, mai bine, cu supa de legume).
Ca si sarmalele cu carne, sunt mai bune a doua zi. La reincalzire, turnati deasupra un pahar de vin alb sec si lasati-le in cuptor, fara capac, pana se rumenesc putin.
Vinul? Un Traminer sec, aromat si complex ca si sarmalutele noastre.
One thought on “Sarmalute manastiresti”