O salată de pui tare simplă, foc de gustoasă și care se potrivește de minune cam în orice împrejurare. Consistența maionezei este bine combătută de prospețimea vegetalelor (și invers!), așa că-i greu de crezut că ar exista cetățeni atât de mofturoși încât să o refuze. Plus că, pornind de la rețeta de mai la vale, puteți improviza în voie, așa că n-aveți nicio șansă să vă plictisiți prea repede de această salată de pui. Care pare mereu aceeași, dar nu e niciodată la fel.
1 pui (1 kg), 1 ceapă, 1 morcov, 2 tulpini de țelină verde, 1 căpățână de saltă verde, 1 legătură de creson (sau rucola), 2-3 castraveți, 1 ardei gras, 2 gălbenușuri, 1 linguriță de muștar, ulei, zeamă de lămâie (sau oțet) ierburi aromatice proaspete, după plac (pătrunjel, busuioc, tarhon, măghiran etc.),
sare și piper.
Curățați puiul, puneți-l la fiert cu ceapa, morcovul și 1 tulpină de țelină verde. Când e gata (cam 1 oră), stingeți focul și lăsați-l să se răcorească în supă. Eliminați pielea, dezosați carnea, mărunțiți-o, iar supa e bine să o păstrați pentru alte preparate.
Curățați, spălați, uscați și tăiați celelalte legume, puneți-le într-o salatieră, împreună cu carnea.
Faceți o maioneză, din cele două gălbenușuri, cu muștar, ulei și zeamă de lămâie. Curățați, spălați, uscați și tocați ierburile aromatice și amestecați-le în sos.
Turnați, în fine, maioneza peste celelalte ingrediente, amestecați și serviți imediat.
Cât despre variante, fiind vorba despre o salată, evident că-s destule, așa că aveți deplină libertate (ca să dau doar un exemplu, puțin usturoi în maioneză o schimbă destul de mult). Un singur lucru țin morțiș să precizez: firește că ați putea, la o adică, să folosiți carne numai dintr-o parte a puiului (piept, să zicem), dar ar fi păcat, pentru că mare parte din savoarea pe care o are această salată de pui vine de la textura și gustul aparte al diferitelor bucățele.
Vinul? Alb și sec, cu siguranță. Ceva mai vioi, că are de luptat cu maioneza, ceva mai vegetal, ca să se armonizeze cu verdețurile. Dacă ziceți că am descris o Fetească Regală (de la Casa Olteanu!), s-ar putea să aveți dreptate, dar mai sunt și altele.