„Chiar dacă, după ce a câștigat The Hunger Games, Katniss nu mai are nevoie să vâneze, ea totuși se duce în continuare. Vânătoarea pentru Katniss înseamnă libertate, ceva de care are nevoie după victoria ei. Această salată de pui e numai bună ca când pleacă să vâneze.” (Catching Fire, capitolul II).
Pentru cei care nu știu nimic despre Jocurile foamei, un scurt rezumat spune așa: este vorba despre o trilogie scrisă de Suzanne Collins (The Hunger Games – 2008, Catching Fire – 2009 și Mockingjay – 2010), acțiunea este plasată într-un viitor post-apocaliptic, iar succesul de care s-au bucurat aceste cărți a fost unul absolut nebun, așa că, firește, deja au început ecranizările, prima dintre ele urmând să aibă lansarea oficială la sfârșitul acestei săptămâni. Dar despre filme (fantastice!) știe mult mai multe Dragoș, așa că eu mă opresc aici.
Altminteri, în toamna anului trecut chiar și o carte de bucate, scrisă de Emily Ansara Baines și intitulată The Unofficial Hunger Games Cookbook („peste 150 de rețete inspirate de trilogia Jocurile foamei”). Din care, nu doar pentru cei care de-abia așteaptă să vadă filmul, am selectat o rețetă dintre cele care se pot face (am sărit peste fripturile de veveriță și tocănițele de ratoni). Așadar:
4 jumătăți de piept de pui, fierte sau fripte, fără piele și oase, mărunțite, 3 tulpini de țelină verde, tăiate feliuțe, 5 cepe verzi, tocate mărunt, 1 măr Granny Smith, tăiat cubulețe, 1/4 linguriță piper negru măcinat, 1/2 linguriță curry, 1/2 linguriță sare, 1 cană (250 g) de maioneză (poate fi mai multă sau mai puțină, după gust)
Amestecați-le pe toate într-un castron și lăsați-le la rece minimum 3 ore (preferabil peste noapte).
N-am niciun indiciu legat de ce s-ar putea bea în viitor la salata asta de pui; pentru noi acum va fi însă cât se poate de bun un Sauvignon Blanc.