Întotdeauna când mama, Dumnezeu s-o odihnească, făcea vreun borș sau vreo iahnie, punea la fiert ceva mai multă „marfă“, ca să iasă și de-o salată de fasole. Și n-am să uit niciodată ce surpriză plăcută am avut când am gustat prima oară fiindcă, între noi fie vorba, dacă n-o cunoști, rețeta asta ți se pare nițel ciudată. Dar nu mi s-a întâmplat niciodată să întâlnesc vreun om care a mâncat așa ceva și care să nu fi devenit un fan conștiincios al salatei de fasole, fie și numai în zilele de post. Așa că mai bine să lăsăm vorbăria și să trecem la treabă, că-i o rețetă prea simplă ca să necesite cine știe ce prezentare fastuoasă.
Salată de fasole simplă
Aveți nevoie de
500 g fasole fiartă, 2-3 cepe (depinde cât sunt de mari, de iuți și de gustul dumneavoastră), ulei, oțet (zeama de lămâie parcă nu prea merge), sare, piper, verdeață (în principiu pătrunjel, eventual cimbru proaspăt, poate și ceva mărar).
Tocați mărunt ceapa (dacă nu-i prea agresivă, puteți s-o tăiați și peștișori subțiri), hăcuiți zarzavatul, amestecați totul, mai reglați o dată de sare, iute și acru.
Salată de fasole cu măsline
Cea din poză, de altfel. La ce-ați pregătit mai sus, adăugați 100-200 g măsline (din nou depinde, de cât de mari și de sărate sunt, dar și de gustul dumneavoastră).
Salată de fasole cu pește
De dezlegare la pește, să zic așa. Nici nu prea mai e, după gustul meu, vorba despre o salată de fasole propriu-zisă, da-n fine, sunt prea înrudite ca să n-o prezint și pe asta. La varianta a II-a mai adăugați și conținutul bine scurs al unei conserve de ton (preferabil bucată întreagă, mărunțiți-o dumneavoastră cu furculița). Sau, dacă vă plac sardelele, nu mă opun, dar să fie și ele scurse și mărunțite. Unii mai adaugă și 1 măr, tăiat cubulețe mici. Și… dar hai s-o lăsăm așa, că o complicăm prea mult și deja ne-am îndepărtat. În fond, n-au intrat zilele postului în sac și poate-om mai avea timp să discutăm și despre versiunile mai complicate. Dar să nu uit: la varianta asta parcă-i mai bună zeama de lămâie.
Tertipuri pentru toate trei
Mai întâi fasolea trebuie să fie foarte bine fiartă, dar nu zdrobită. După aia, e indicat să fie caldă în momentul în care amestecați toate ingredientele, fiindcă așa absoarbe mai bine gusturile și aromele. Un stagiu în frigider de 1-2 ore minimum înainte de servire o să-i facă foarte bine. Și da, e o idee foarte bună să folosiți ceapă verde, tocată cu tot cu cozi.
Cât despre vinul de turnat în pahare la o salată de fasole, e simplu, un Riesling, bățos și țanțoș, la primele două, iar pentru versiunea piscicolă un Aligoté. De la Casa Olteanu, din Bucium, mi-ar place mie, dar puteți să alegeți și un altul, că n-o fi foc.
Buna e, aferim! Da’ eu i-as pune si ceva hasmatuchi (Anthriscus silvestris) ca-i foarte aromat si ma simtz iarasi tinerel si habauc!
Chiar că aferim 🙂