Rulouri de pui cu ananas
Cam de fițe rulourile astea de pui cu ananas, dar nu se fac greu deloc și, pe lângă faptul că-s excelente, vin cu o întreagă baterie de arome exotice, numai bune să stârnească pofta, discuția și, la urmă, elogiile la adresa autorului. Așa că, dacă vreți să obțineți niște rezultate de Grand Chef la dumneavoastră în bucătărie, aș zice să nu ocoliți rețeta de mai la vale, fiindcă sigur merită încercată măcar o dată.
Necesarul? 12 fileuri de pui (cam 900 g, dacă-s doar sub formă de piept dezosat întreg), 1 ananas mic, 1 lămâie verde (lime, dacă țineți musai să vorbiți englezește, limetă, dacă doriți să stâlciți limba română), 2 linguri de miere, 100 ml sos de soia, 1 linguriță de ulei de susan, 1 rădăcină mică de ghimbir, 4 linguri de semințe de susan, 60 g nucă de cocos (pudră), 4 linguri de ulei de floarea soarelui, sare și piper.
Dacă-i cazul, feliați mai întâi pieptul. Puneți feliile într-un vas (preferabil de sticlă) ungeți-le cu miere, presărați ghimbirul (curățat și tăiat fâșii subțiri), turnați peste ele un sos obținut din sos de soia, zeama lămâii și uleiul de susan. Acoperiți vasul cu folie transparentă și băgați-l la frigider, să se marineze carnea măcar 15 minute.
Curățați ananasul, tăiați-l bucățele și mixați-l scurt cu nuca de cocos (amestecul trebuie să fie omogen, dar nu lichid).
Scoateți, în fine, feliile de carne, scurgeți-le (nu insistați, nu trebuie să fie perfect uscate), puneți pe fiecare câte puțină umplutură (să nu dea pe dinafară), rulați, prindeți cu scobitori și puneți-le într-o tavă, tapetată cu pergament. Presărați susanul, stropiți cu uleiul, sărați, piperați și coaceți rulourile timp de 15 minute, în cuptorul bine încins dinainte (210ºC). Pe la mijlocul coacerii, nu strică să le stropiți cu 2-3 linguri de apă, să nu se usuce.
Puteți servi puiul ăsta cu ananas pe post de gustare caldă sau chiar ca fel de mâncare (dar atunci înconjurați-l cu niște orez, de preferință sălbatic, să fie fița completă)
Vinul? Apoi sunt destule albe seci care miros ca toată livada Edenului (mai ales sud-americanele), așa că aveți de unde alege, nu-mi fac griji.
Hai dom’le ca tocmai voiam sa cadorisesc pulpele alea bio si am si o cutie de ananas in plus (stiu, nu se compara cu cel proaspat, aia e).
limeta :)) mi-a placut.
Daca nu e vreun secret, de unde e reteta?
Nu e niciun secret, numai ca nu mai stiu exact de unde. Cred ca de pe un site (am uitat cum se chema) pe care am gasit primele noastre retete (cam pseudo)chinezesti si orientale. O listare veche, din arhiva „trebuie sa le facem intr-o buna zi”. „Mapa verde”, dupa cum o botezasem cu Bogdan, Dumnezeu sa-l odihneasca! Pentru fiecare week-end cred ca pregateam vreo zece retete, din care faceam una-doua, in functie de ce ingrediente gaseam. Si mai si improvizam, de cele mai multe ori… 🙂
Era ciudat putin pt mine ca ingredient cocosul in forma aia, numai de aia eram curioasa.
Sa fie linistit acolo unde este … prietenii sunt putini si din ce in ce mai rari.