Rousillon, Ancona, Argentina, plus dobrogeanul Aliman
Săptămâna trecută am fost iar pe la Paharnicul Răzvan pentru una din deja tradiționalele noastre degustări. Au fost prezente trei vinuri de Rousillon (produse de Domaine Boudau), 4 din regiunea Ancona (producătorul fiind Zaccagnini, unde va face vinuri, începând de anul acesta, Gabi Stoica), 2 argentiene (din gama de vârf a mai cunoscutului Michel Torino), plus Alira 2009, sora dobrogeană a reputatei Enira. Dar să le luăm pe rând.
Domaine Boudau, Muscat Sec Blanc, Vin de Pays Côtes Catalanes, 2010
A fost vinul care a deschis degustarea. Făcut, din câte ne informează producătorul, din 50% Muscat petits grains, 50% Muscat d’alexandrie. Culoare frumoasă, nas intens de muscat, dar cu o notă greoaie și cam neplăcută. Gustul este destul de subțire, dar destul de rotund, cu un balans bun între zahăr și aciditate. Finalul e lung, însă cu o amăreală care cam deranjează. Dar nu-i deloc rău pentru un „vin de pays”.
Zaccagnini Verdicchio Jesi Riserva – Maestro di Staffolo, 2007
Un vin alb sec, cu o frumoasă robă aurie, făcut 100% din struguri Verdicchio, din care o parte supramaturați și chiar atinși de mucegai nobil (Botrytis cinerea). Are un mare potențial de învechire și cu o evoluție continuă în sticlă, după cum ne anunță producătorul. Ce pot eu să vă spun este că are o evoluție continuă în pahar, cu 3-4 mirosuri succesive, urmate de, ați ghicit, 3-4 gusturi succesive, cu miere, vanilie, ceva fructe exotice, în fine, merită încercat, măcar pentru această nestatornicie simpatică.
Ciclos Savignon Blanc Fume, Michel Torino Estate, 2010
Pentru mine a fost revelația degustării. Acuma nu că nu știam ce vinuri bune produce Michel Torino (foarte corecte și cu un excelent raport calitate-preț), dar vinul ăsta chiar m-a surprins. Minus notele imprimate de baric, un Sauvignon Blanc (100%) cât se poate de frumos și de tipic (da, inclusiv, sau mai ales, treaba pisicească), pe care, după gustul meu, n-ar trebui să-l rateze niciun amator al acestui soi. Iar cei care abia acum vor să afle ce-i cu Sauvignonul alb au un vin numai bun pentru a-și începe cercetările.
Zaccagnini Verdicchio dei Castelli di Jesi Classico Superiore DOC, 2005
Dacă primul Verdicchio (cel de mai sus) e foarte plăcut și interesant, cel de față m-a cam dezamăgit (și eu care mă așteptam la un salt calitativ…) Un miros oarecare, un gust deloc balansat (zahărul și aciditatea chiar n-au vrut să se înțeleagă), un postgust bun mai salvează un pic situația dar atât.
Domaine Boudau, Le Petit Closi Rosé, Vin de Pays Côtes Catalanes, 2010
Un rosé făcut din Cinsault 40%, Grenache Noir 40% și Syrah 20%. Altceva n-aș ști ce să vă mai spun, pentru că pe fișa mea de degustare, în dreptul lui, stă scris un singur cuvânt: „rău”. Măcar bine că n-am scris „rău tare”!
Merlot Alira, 2009
La câtă promovare i s-a făcut, recunosc, așteptările mele erau dintre cele mai mari. Însă am rămas profund nedumerit. Mai întâi din cauza culorii (n-am înțeles inflexiunile cărămizii la un vin de nici doi ani), iar apoi restul. Totul, dar absolut totul, sugerează un vin vechi. De la fructele roșii, foarte frumoase, dar exclusiv sub formă de gem, sirop etc și până la taninii care lipsesc, deși ar trebui să fie tare impetuoși, dată fiind vârsta fragedă atât a vinului, cât și a viei de la Aliman. Nimic, dar absolut nimic proaspăt în vinul ăsta, altminteri bun, dar într-un mod nefiresc. Și care-mi aduce aminte de părinții care își dichisesc fetițele ca să arate ca oamenii mari, prin îmbrăcăminte, farduri, coafuri, ba chiar și botox (că tot a fost recentă știrea). Mai bine le-ar lăsa să se joace.
Zaccagnini, Vigna Vescovi, Marche rosso IGT, 2006
Cupaj de 60% Cabernet Sauvignon, 20% Montepulciano, 20% Pinot Noir. Probabil Cabernetul lor e absolut de nestavilit și au încercat să-l domolească un pic. Dar taninii au rămas prea mulți, alcoolul se ițește când ți-e lumea mai dragă, plus că deja e un vin oxidat, cu o amărală neplăcută în postgust.
Zaccagnini, Corte del Cardinale, Rosso Conero DOC, 2008
Altă viață! Numai că viața asta vine numai după o aerisire prealabilă. Și după ce-și ia oxigenul necesar se desface frumos și oferă un buchet de afine și violete, un gust echilibrat și un postgust plăcut. Altminteri, cupaj de Montepulciano cu Sangiovese.
Ciclos Malbec-Merlot, Michel Torino Estate, 2008
Poate mă așteptam la mai mult de la producătorul argentinian după surpriza Sauvignon Blanc, dar dezamăgit, cu siguranță, n-am fost. Un cupaj reușit de Malbec și Merlot (50% – 50%), cu 14% alcool (nu se simte, și tocmai de-aia fac precizarea!). Un nas frumos, cu condimente (piper) și fructe roșii, un gust plin și un postgust pe măsură. Nu știu dacă a fost cel mai bun roșu al serii, dar la baraj a intrat sigur.
Domaine Boudau, AOC Côtes du Roussillon, Le Clos, 2010
Cel mai reușit dintre vinurile producătorului din Rousillon (dealtfel și singurul din clasa AOC). 70% Grenache noir, 20% syrah, 10% carignan. Cuminte și timid, nu deranjează, dar nici nu te dă pe spate. N-o să regretați dacă-l cumpărați, dar nici nu cred să bateți vreodată drumul numai după el.
Sincer, ar fi trebuit sa mai astepte cu Alira. Sunt viile prea tinere, iar vinul este fortat peste masura, ultra-extractiv si plin de machiaj. Stilul asta de vinificatie ma oboseste enorm, dupa un pahar de asa ceva ma apuca durerile de cap 🙂
„Tunat” cred ca ar zice tabloidele 😀