Rogojină de cartofi
Rogojină de cartofi? Hm, da și nu prea. Oricum, e foarte greu de dat un titlu pentru această mâncare (eventual garnitură), care se plimbă brambura prin toată lumea. Cu ingrediente asemănătoare și pornind de la aceeași bază de cartofi dați prin răzătoare, moldovenii fac toci, elvețienii rösti, francezii crique, paillason sau pommes Darphin, spaniolii tortilla (bine, aici m-am îndepărtat nițel…) și așa mai departe. Ar fi, desigur, destule de spus, dar mai bine mă opresc aici și vă poftesc în bucătărie, unde putem discuta nițel mai aplicat.
Felia din poza de deasupra provine din ceea ce se cheamă, de fapt, crique (dacă aș fi scos ouăle ar fi fost paillasson, adică rogojină, dar sper să fiu iertat!) care crique a fost confecționată din
1 kg de cartofi, curățați, spălați, sterși bine și dați prin răzătoarea cu găuri mici,
2 cepe, tot rase,
2 ouă bătute,
cam 100 g unt,
sare, piper și nucșoară,
plus o tigaie de 24 cm diametru (de 28 ar fi fost mai potrivită, da’ n-am!).
La opționale, în funcție de preferințe, puteți lua în calcul cam 100 g costiță (rumeniți-o puțin înainte) ori jambon, sau 100 g brânză rasă (dacă le vreți pe amandouă, micșorați puțin cantitățile). Cât despre condimentare și parfumare cu verdețuri, nu cred să vă împiedice cineva să adăugați ce credeți dumneavoastră de cuviință.
Încingeți mai întâi grăsimea în tigaie (apropo, înainte vreme se folosea la rețeta asta untură, de porc pentru plebe, de gâscă pentru rafinați. Azi ne mulțumim cu unt, sau chiar ulei, dacă-i post). Sărați și piperați cartofii rași, adăugați ce mai e de adăugat și puneți amestecul în tigaie.
Presați bine cu o spatulă, ca să obțineți un disc cât mai uniform (2, maximum 3 cm grosime ar trebui să aibă) și prăjiți cam 1 sfert de oră, la foc mijlociu spre moale. Când s-a rumenit frumos, întoarceți rogojina noastră pe partea cealaltă (ajutându-vă de o farfurie sau un capac plat), adăugați, dacă-i cazul, încă puțin unt și repetați sfertul de oră rumenitor. Când e gata, serviți-o caldă, ori simplă, cu salată, ori ca garnitură pe lângă ceva carne.
Secrete? Păi trei ar fi mai importante, să alegeți cartofi din soiuri făinoase, să nu spălați, în nici un caz, răzătura de cartof, că nu se mai leagă (cel mult puteți să scurgeți zeama în exces, și numai dacă legați cu ou, dar dacă nu, nu!) și să reglați focul în așa fel încât să obțineți o rogojină crocantă la suprafață și fragedă (dar bine coaptă!) în interior.
Vinul? Păi ar trebui să recomand alb, sec și în funcție de opționalele alese, dar văd că francezii recomandă Beaujolais la crique. Și cum echivalentul românesc ar cam fi Băbeasca Neagră…
Foarte interesant blogul tau, imi place la nebunie.
Italienii i-ar zice frittata…
Iar francezii ar putea-o considera o ruda apropiata a quiche…
Pai nu, ca, iaca, ii zic crique, paillason sau pommes Darphin. De unde vedem si ce-a facut Parmentier din ei: niste mari iubitori de cartofi in toate felurile 🙂