Revelion 1912, la Pascani
Ca foarte multi scriitori romani n-au fost catusi de putin indiferenti fata de placerile mesei, asta presupun ca o stiti. Asa ca n-ar trebui sa va mirati foarte tare ca m-am hotarat aseara, recitindu-l pe D. D. Patrascanu, sa dau Cezarului ce-i al Cezarului, prezentandu-va din cand in cand fragmente antologice din operele autorilor autohtoni (si nu numai), toate avand un singur punct comun: gastronomia. Si fiindca parintele lui Lucretiu Patrascanu a fost cel care, ca sa zic asa, mi-a dat ideea, tot el are, fireste, onoarea de a deschide noua rubrica, mai jos urmand un fragment din cunoscuta lui schita Inzapaditi!, aparuta in 1912 in volumul Timothei Mucenicul.
Si toata lumea a trecut in sufrageria nemteasca. Buna sufragerie!… Dar halal sa fie si doamnei Serbenciu ca nu degeaba e vestita in tot Pascanii! Ce mai racituri de gasca, cu usturoi, „da stii, numai o idee“; ce mai ciorba de gaina batrana dreasa cu ou si cu lamaie, cu insule de aur pe deasupra; ce mai curcani umpluti, alaturi de felioarele de muschi, fraged ca roua, asezate in randuri compacte, inotand in sosul lor, intre doua movili de cartofi, rumene ca niste cofeturi!… Si doua rate durdulii pe curechi prajit, numai cat trebuie, iar in mijlocul mesei, un castron cu harbuji murati, „inaugurati in seara asta“, ale caror felii rosii intaratau adunarea la un atac crancen al dusmanilor de pe masa! D-apoi strudelele cu mere si cu nuci, aduse in farfurii care impuneau respectul, si invartitele cu sorturi nastrusnice… ba si placinte cu poalele in brau, tavalite prin smantana „pentru cine a vra sa manance“… Nu! La multe mese a fost Todirita Naum, insa mancari asa gustoase – nu ca e de fata madam Serbenciu – mai rar!…
Sa va mai zic si ce vin a fost la masa? Ei, aici autorul a fost, din pacate, prea discret. Daca va multumiti cu fragmentul de mai jos, bine, daca nu lasati-va imaginatia sa zburde, ca alta solutie nu vad.
Iar vinul – e din beciul domnului Serbenciu – dumnealui tine totdeauna vin la pivnita, chiar daca nu era de pe vremea nemtilor, cat a fost de pretuit, numai slujitorii care manipulau garafile ar fi putut s-o marturiseasca…
Iar daca mai doriti sa aflati si ce s-a mai intamplat pana la ciorba finala de potroace,
— Cu clapon, domnule Naum!,
mergeti la biblioteca si aflati, ca eu mi-am incheiat misia pe ziua de azi.
