Reforma vinului: pare să învingă ideea menținerii unor drepturi de plantare
Ideea de a menține o formă de reglementare în sectorul vitivinicol, mai flexibilă decât sistemul actual de drepturi de plantare, dar mai puțin radicală decât suprimarea oricăror reguli, continuă să facă progrese, a declarat Dacian Cioloș, Comisarul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, anunță AFP.
Astfel, a fost stabilit un „grup de reflecție” privind viitorul industriei, a cărui proximă întâlnire a fost stabilită în ziua de 21 septembrie. Acest comitet va evalua, până în luna noiembrie, impactul eliminării drepturilor de plantare și va propune recomandările sale.
Ce înseamnă drepturi de plantare
UE a lansat, în 2008, un pachet de măsuri care prevede, printre altele, suprimarea progresivă, până în 2018, a drepturilor de plantare (actualul sistem de control al podgoriilor). Scopul ar fi acela de a introduce mai multă flexibilitate, pentru a adapta producția la cererea internațională, inclusiv la aspecte ce țin mai curând de modă și tendințe. Astfel, s-ar oferi producătorilor libertatea totală în ceea ce privește alegerea soiurilor și a terenurilor pe care să facă plantări.
Mai pe românește (și schematizând), actualele reglementări impun ca, dacă un producător dorește ca vinul său să obțină o denumire controlată (DOC, IG), el trebuie să respect un caiet de sarcini și să planteze doar anumite soiuri, în areale bine definite. În cazul abolirii lor, fiecare ar putea planta ce vrea, unde vrea și să obțină cât de multă producție poate.
Pachetul legislativ convenit în 2008 este menit, crede Comisia Europeană, să îmbunătățească competitivitatea sectorului vitivinicol european. El mai cuprinde un plan de eliminare a soiurilor (și viilor) considerate neproductive, eliminarea ajutoarelor pentru distilarea surplusurilor și sfârșitul subvențiilor pentru modernizare și promovare.
Teama că vinul se va banaliza
Mulți podgoreni, mai ales dintre cei care produc vinuri DOC, și-au exprima deja temerile față de abolirea acestor drepturi de plantare, susținând că ea va banaliza podgoriile consacrate și va deschide drumul spre o supraproducție care nu va putea fi controlată.
Împotriviri există și din partea guvernelor unor state membre UE, care împreună, deloc întâmplător, produc cvasi-totalitatea vinului european. Este vorba, în ordinea cronologică a exprimării opoziției, despre Germania, Franța, Italia, Spania, Portugalia, Ungaria, Austria, România, Luxemburg, Cipru, Republica Cehă, Slovacia, Grecia, Slovenia și Bulgaria.
De ce ar fi necesară o nouă reglementare
Dacian Cioloș rămâne totuși partizanul ideii că o nouă reglementare se impune în domeniul vitivinicol. Totuși, în fața opoziției crescânde, el dorește ca la elaborarea ei „să participe reprezentanți ai regiunilor, ai podgoriilor și profesioniști din domeniul vinului”, a declarat purtătorul său de cuvânt, Roger Waite.
În caz de criză, ar trebui să existe o barieră de protecție la nivel european, adică o limită maximă anuală a producției. Această idee ar urma să fie discutată ar urma să fie discutată la nivelul grupului de reflecție, „al cărui scop este să se ajungă la o formă de consens pozitiv”, a mai precizat Waite.
Argumentele Comisiei Europene în favoarea eliminării oricăror reglementări se bazează pe faptul că doar astfel Europa va putea face față concurenței „Lumii Noi” a vinului (America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud), care nu cunoaște constrângeri în ceea ce privește producția.
O logică a cantității împotriva unei logici a calității.
