Rață la cuptor în vin roșu
Firește că, în momentul în care a poposit pe masă această rață la cuptor în vin roșu (adaptare vag modernizată după Al. O. Teodoreanu), discuțiile au sfârșit prin a se concentra asupra cvasi-dispariției nesătulei palmipede din gastronomia contemporană. Fiindcă, după cum deja, evident, știți, doar pieptul de rață (în destule variante) și ficatul (sub formă de foie gras) mai poposesc pe mesele actuale. Acuma evident că rața e o creatură din cale-afară de grasă, dar asta nu-nseamnă că, atunci când ne procopsim cu o asemenea orătanie (mulțumesc, Ani&George!), nu trebuie să ne bucurăm. Fiindcă există destule preparații din pasărea întreagă care ne pot bucura sărbătorile (dar nu numai). Iar un exemplu perfect în acest sens îl constituie rețeta de mai la vale.
Și o ultimă precizare, înainte de a ne apuca de treabă: vasul optim pentru această friptură la cuptor trebuie să fie din lut smălțuit ori Jena, să aibă capac și să cuprindă orătania cât se poate de bine. Adică fără spațiu liber din cale-afară generos. Dar, desigur, dacă n-aveți un recipient care să se potrivească perfect acestei descrieri, asta nu-nseamnă că nu vă puteți apuca de treabă.
Așadar:
1 rață, de preferință mai tânără, cu toaleta făcută
1-2 cepe,
1-2 morcovi,
1 țelină potrivită,
câțiva căței de usturoi,
vin roșu (vreo 600 ml au intrat în vasul de-l vedeți mai sus)
cimbru,
sare,
piper, atât boabe, cât și proaspăt râșnit.
Curățați legumele, tăiați-le felii groase și așezați-le în vas. Frecați bine rața cu sare, piper proaspăt râșnit și cimbru. Puneți-o peste legume (cu pieptul în jos), presărați cu generozitate piper boabe primprejur și turnați vinul roșu (cam până la jumătatea înălțimii vasului).
Puneți capacul și băgați totul în cuptorul încins dinainte, la 150ºC. Timpul exact de fierbere (3-4 ore, cam pe-aici) e destul de greu de estimat, fiindcă depinde atât de dimensiunile, cât mai ales de vârsta raței (baba de mai sus s-a bronzat 4 ore și mai bine). Oricum, cert este că trebuie să întoarceți rața după vreo oră, iar după vreo 2 1/2 ore să-i verificați (prin înțepare) frăgezimea. Dacă dă semne că-i aproape gata, luați-i capacul și lăsați-o să se rumenească frumos încă vreo jumătate de oră.
Ceva tertipuri? Păi mai întâi, de la Păstorel citire, puteți rumeni mai întâi rața în frigare (dacă aveți), apoi să-i băgați o crenguță de cimbru în cavitate, să turnați rom și să-i dați foc (după care, evident, eliminați cenușa). Apoi ați putea să degresați perfect sosul format, să-l pasați, să-l dați într-un clocot (împreună cu 1 lingură de smântână) și să-l serviți separat, în sosieră.
Garnitura perfectă, dacă mă-ntrebați pe mine, e piureul de cartofi. Cât despre vin, firește că ați putea să-l folosiți pe cel pe care l-ați folosit și la fiert. Dar parcă ar merge, la preparația asta, un roșu mai dichisit. Ca o sugestie, eu am destupat pentru această rață la cuptor o sticlă de Smerenie de la Oprișor și tare bine s-a mai potrivit.
Beleaua cu rata e ca e exagerat de scumpa si in general import Ungaria (cele de la tara nu ies asa fragede). Am vazut la cineva ffacuta cu mult succes rata umpluta cu sarmane (si tot cu vin). Daca as avea ocazia m-ar tenta si reteta asta si combinatia amintita, poate primesc o leseasca, totusi 🙂
Din fericire, la mine a fost din import curte de om (de altfel, se vede pe a doua poză că a fost pârlită cât se poate de tradițional). Din nefericire, era cam venerabilă (drept pentru care au existat ceva emoții). Dar, până la urmă, tot am frăgezit-o. Și a dispărut de pe platou instantaneu 🙂
Mie mi-a ieşit foarte bună şi “la sticlă”. E drept, era “tinerică”. 🙂
Iaca încă o dovadă că, în cazul rațelor, tinerețea e mai mult decât o stare de spirit 😀
Arata incredibil . Felicitari .
Voi incerca reteta!
1. Nu iese prea grasuta?
Am tot citit ca trebuie perforata pielea ca sa se scurga grasimea si sa “lubrifieze” pielea in timpul coacerii…
2. Mie imi place cu cartofi noi, putin fierti, unsi apoi cu grasime de la impricinata, si decorati cu mirodenii potrivite evenimentului (sare, piper, rozmarin…).
Nu, are grijă acidul din vin să o calmeze. Cât despre piele, da, e bine să fie perforată la preparații mai rapide. La trei ore și mai bine de coacere nu mai e nevoie 🙂 Și excelentă ideea cu cartofii noi în untura orătaniei!