Raita
Raita este o preparație indiană care-i vară dreaptă cu tzatziki-ul grecesc, aşa că mi-e la fel de dificil s-o definesc dacă-i salată, aperitiv sau sos. Nu se face deloc greu şi se serveşte, de obicei, ca însoţitoare a curry-urilor despre care am stat la taclale nu demult.
Ce ne trebuie pentru vreo 4 porții de raita? Păi
500 ml iaurt gros,
1 castravete (lung, de seră, sau echivalentul în castraveți „normali”),
2 cepe verzi,
1 lingură de chimion (da, il puteţi înlocui şi cu verişorul chimen),
1/2 lingură boabe de muştar,
sare,
câteva frunze de coriandru,
ardei iute (dumneavoastră ştiţi cât),
eventual ceva zeamă de lămâie, dacă vreţi să fie mai acrişor,
iar despre opţionale vorbim la sfârşit.
Începeţi prin a rumeni uşor într-o tigaie, pe uscat (adică fără nici un fel de grăsime) seminţele de chimion şi de muştar. Puneţi-le apoi într-un mojar şi pisaţi-le până le faceţi praf. Curăţaţi castravetele de coajă, daţi-l pe răzătoarea mare şi faceţi ce-oţi şti ca să-i eliminaţi zeama (săraţi-l şi lăsaţi-l la scurs, stoarceţi-l într-un tifon, în fine, treaba dumneavoastră). Tocaţi mărunt ardeiul iute, după ce i-aţi eliminat seminţele şi vinişoarele. În fine, tocaţi mărunt ceapa verde şi coriandrul, după care amestecaţi-le bine pe toate într-un castron. Gustaţi, reglaţi de sare, iute şi acru după gust, iar cu asta basta, am terminat raita noastră prin bucătărie (penibil joc de cuvinte, ştiu!)
Variante de raita? Pe măsura numărului de indieni care populează distinsa noastră planetă, aşa că am să vă dau doar câteva. Curăţaţi, faceţi pastă împreună şi adăugaţi 1 bucăţică de ghimbir (cât degetul mare) şi 1-2 căţei de usturoi. Pisaţi împreună cu seminţele gata rumenite şi câteva boabe de piper; puteţi înlocui castravetele (parţial sau total) cu morcov ras pe răzătoarea mică; în combinaţie întră uneori şi fructe mărunţite: ananas, papaya necoaptă sau boabe de struguri curăţate de seminţe; în loc de boabele de muştar unii pun direct muştar (nu-i aprob!), după cum alţii, sau poate tot aceia, folosesc pastă de ardei iute în loc de ciuşca proapătă (aceeaşi dezaprobare, raita noastră trebuie să fie cât se poate de proaspătă). Şi desigur că puteţi folosi şi alte verdeţuri, iar prima opţiune ar fi probabil pentru noi înlocuirea coriandrului cu pătrunjel.
Ar mai fi încă, dar mă opresc aici. Tot ce mai trebuie să ştiţi este că, la fel ca şi vărul tzatziki, raita trebuie să stea la frigider măcar 1-2 ore înainte de servire, să se combine aromele şi să fie cât se poate de rece.
La noi ați găsit coriandru verde pe undeva? Eu nu am văzut, și tot dau de el prin rețete. Sănătate.
Păi pe la hypermarketuri se mai găsește, în caserole. Dar n-aș putea să vă spun foarte exact fiindcă, în cazul verdețurilor care nu se găsesc chiar tot timpul, am adoptat soluția semănat în ghiveci – recoltat la nevoie. Ca să nu-mi bat capul prea tare când am nevoie, plus că, de obicei, nici nu-mi prea plac prețurile la care le găsesc… 🙂