Pui cu nuci de Cajou
O rețetă chinezească (sau mai curând chinese-american) mai puțin cunoscută, dar foarte bună. Cashew chicken se cheamă peste Atlantic acest pui cu nuci de Cajou (și cu altele) și e o chinezărie un pic mai sofisticată, fiindcă și ingredientele sunt ceva mai neobișnuite (dar nu cine știe ce). În orice caz, zic eu că merită să facă parte din panoplia dumneavoastră de rețete chinezești, drept pentru care vă și invit să notați că pentru 6 porții vă trebuie mai întâi
500 g de piept de pui dezosat,
1 albuș de ou,
2 linguri de sos de soia,
50 ml vin alb,
1 linguriță de amidon alimentar din porumb.
Mai adăugați, pentru sos
50 ml sos de soia,
1 linguriță amidon,
1 lingură de vin alb,
2 linguri de oțet,
1 linguriță de zahăr.
Prin wok o să mai poposească și
50 ml ulei de arahide,
50 g nuci de Cajou (cashews în engleza, noix de Cajou în franceza, diverse traduceri în magazinele românești),
1 cățel de usturoi,
1 linguriță de ghimbir tocat,
5 cepe verzi,
200 g de castane de apă (water chestnuts în engleză, chataignes d’eau în franceză, Eleocharis dulcis pre numele lor latinesc),
1/2 ardei gras roșu,
1/2 ardei gras verde,
ardei iute uscat sau chili, după gust
Se taie pieptul de pui cubulețe cu latura de 1 cm și se pune într-un vas. Separat se amestecă amidonul cu sosul de soia, peste care se toarnă vinul, apoi albușul de ou și se bate ușor cu o furculiță (nu faceți omleta, ca nu-i bine).
Se amestecă bine puiul cu marinata astfel obținută și se lasă la macerat 2 ore sau, mai bine, peste noapte, că nu pățește nimic (eu l-am uitat în frigider și doua zile).
Tăiați ceapa în rondele, nici prea fine nici prea groase (5 mm, să zicem). Tăiați ardeii cubulețe și usturoiul feliuțe subțiri.
Dacă aveți castane de apa, tăiați-le și pe astea feliuțe, dacă nu, fierbeți gulii în apa cu sare, dar nu mult, ca să rămână crocante, apoi tăiați-le felii și căliți-le în puțin unt (au afirmat deja unii că-i mai bun așa).
Înainte de a vă apuca de rețeta propriu-zisă, puneți orezul la făcut, că altfel o să uitați. Dacă nu știți cum se face un orez bun, citiți în continuare, dacă știți, treceți la paragraful următor. Se pun două cești de orez cu bobul lung la prăjit într-o oală cu fundul gros, în care ați turnat o lingura de ulei de arahide (e bun și de porumb). În momentul când boabele au devenit translucide (nu mai târziu, că o să iasă cocoșei), turnați în oala 5 (cinci) cești cu apă, sau 3 cești cu apă și 2 cu supă, plus sarea necesară. Dați focul la minimum, acoperiți și lăsați-l în pace, până absoarbe toată apa.
Într-o tigaie teflonată mai mare (dacă n-aveți wok) încingeți uleiul de arahide. Rumeniți puțin nucile de Cajou, apoi puneți-le într-o farfurie.
Căliți apoi foarte puțin (numai cât să își lase aroma – adică vreo 30 de secunde) usturoiul, ardeiul iute și ghimbirul. Apoi adăugați în tigaie ceapa verde și ardeiul gras, pe care le veți prăji 2-3 minute. Adăugați puiul marinat și mai sotați 2-3 minute. Micșorați focul, adăugați sosul și nucile. Amestecați până se îngroașă sosul.
Despre garnitura de orez am vorbit, un Riesling în pahare vă mai trebuie.
* * *
Rețeta de pui cu nuci de Cajou fusese pregătită pentru publicare în Caietul de rețete. Îi plăcea lui Bogdan la nebunie (poate chiar mai mult decât dulce-acrișorul) și a întors-o des pe o parte și pe alta până a ajuns la varianta asta. Ne-am apucat să-i facem și poze (da, imaginea de mai sus are măcar vreo 12 anișori), însă până la urmă n-am mai inclus-o în sumar, din motive de nuci de Cajou și castane de apă sau, mai bine zis, datorită cvasi-inexistenței lor în comerț pe vremea aia (nici azi nu-s foc de frecvente, dar tot le mai găsești). Am pus-o deoparte, pentru vremuri mai bune, și poate c-aș fi uitat de ea dacă n-aș fi primit recent un teanc de poze de pe vremea aceea (mulțumesc încă o dată, doamna doctor!), printre care, firește, și cea de la deschidere. În toată povestea asta singurul meu merit e că am răscolit după rețetă și am regăsit-o, așa că, dacă vă place puiul cu nuci de Cajou (și n-are cum să nu, e grozav!), vă rog să închinați un pahar în memoria minunatului meu prieten care a fost Bogdan Pavlov.
Mamaaaaa, ce pofta mi-ai facut… Imi lipsesc nucile de Cajou, stiu de unde iau, amidonul de porumb cred ca ma descurc, dar cu castanele de apa m-ai cam inchis… Selgros, parca?
Nu mai știu unde-am vazut ultima oara conserva cu pricina, parca totuși Kaufland. Oricum, nucile și amidonul chiar că se găsesc acuma (aproape) peste tot…
Inchin o palinka de patru ani si sa ii fie memoria reamintita. Eu am tot dat cadou carti si o sa mai dau, ma refer la Caietul cu retete.
In rest, reteta e perfecta, cu o singura mentiune, sigur ca nu spun ca cea de mai sus are vreo buba, dar pe unde am mancat eu si din concluziile mele, cajou se pune la final de tot. Si neprajit. Asta na, de la crasmele chinezesti citire.
Reiterez paharelul, am turnat nitel din el. Asa repede a trecut vremea?
La cât a întors-o Bogdan pe toate fețele, sigur e mai bun cu nucile prăjite. În fine, cel puțin după gustul lui. Și da, așa de repede… 🙁
Nu am contestat, am spus doar varianta, cred ca e mai buna, dar cred ca mai degraba mananc la carciuma caci incerc sa reduc consumul de proteina animala si in puii astia de “gostat” postcomunist sau comunist cu fata umana nu am nici o incredere.
Sanatate si in rest, fara cuvinte, chiar ca zboara vremea.
Păi încep să mă întreb dacă au în ei proteină animală 🙂
Cate calorii poate avea dar ce mai conteaza