Pui cu legume
Sau, mai bine spus, o rețeta perfectă de pui la cuptor. Oasele îi vor da un plus de gust, legumele vor contribui din plin la aromă, iar faptul că friptura noastră nu va atinge tava, nici nu se va bălăci în vreun sos e mai mult decât important. Pe deasupra, e o rețetă extrem de simplă, indicată inclusiv pentru un total novice în ale artei culinare. Ca bonus, e și foarte sănătoasă (sigur, nu prea știm ce a mâncat puiul, dar asta-i altă discuție), așa că nu văd nici un motiv ca să n-o încercați.
Lista de cumpărături pentru 4 persoane cuprinde
2 piepturi de pui, cu tot cu piele și oase,
1 țelină mare,
2 morcovi,
1 ceapă,
1 căpățână de usturoi,
1 păhărel de vin alb sec,
4-6 cartofi (în funcție de mărime),
ulei,
sare,
piper,
măghiran,
cimbru.
Mai întâi o precizare: dacă pieptul e fără piele, ar trebui să mai adăugați la necesar și niște felii foarte subțiri de costiță, cu care să-l protejați la copt (altfel se usucă). În fond, nimeni nu vă împiedică, dacă nu vă place pielea, s-o dați jos. În schimb să transformați o friptură uscată într-una fragedă și suculentă va fi nițeluș cam greu.
Și acum să începem: încălziți cuptorul la foc mediu (200°C). Curățați legumele (cu excepția cartofilor), tăiați morcovul și țelina cuburi, ceapa sferturi iar usturoiul deloc. Puneți-le într-un castron, stropiți-le cu ulei, presărați sare și piper, amestecați bine, ca să le ungeți uniform, și puneți-le într-un singur strat, într-un vas ceramic. Frecați puiul cu sare, piper și măghiran, ungeți-l cu ulei și așezați-l peste legume, cu pielea în sus (eventual înțepată din loc în loc cu o scobitoare, dacă vi se pare că orătania e prea grasă).
Turnați vinul și băgați tava la cuptor, unde trebuie să stea jumătate de oră, timp în care puteți bea un pahar de vin, cu condiția să nu uitați de cartofi, care trebuie curățați, tăiați cuburi și frecați cu sare, piper, cimbru și ulei.
Scoateți tava, stropiți bine carnea și legumele cu zeama grasă și parfumată care s-a format, adăugați și cartofii, după care nu vă rămâne decât să băgați vasul la loc în cuptor, unde trebuie să mai stea altă jumătate de oră. Scoateți friptura, mai lăsați-o să se odihnească 10-15 minute și chemați lumea la masă.
Ca garnitură, sigur că prima opțiune o reprezintă legumele din tavă (minus ceapa și usturoiul, care și-au încheiat deja misiunea). Dar dacă ziceți că vă plictisiți cât timp se odihnește carnea, puteți să pasați morcovii, țelina și usturoiul, împreună cu sosul degresat, să mai adăugați o lingură de smântână și un strop de vin și să dați într-un singur clocot sosul astfel obținut. E bine însă ca, dacă optați pentru această variantă, să tăiați de la început morcovul și țelina în felii subțiri.
Cât despre salată, am preferat de data asta una de varză, cu ardei kapia, roșii, puțină ceapă, o tulpină de țelină verde, mărar, zeamă de lămâie și ulei de floarea soarelui (să nu puneți din cel de măsline la varză, că nu se pupă)
Vinul? Păi din motive de morcov și implicita sa dulceață, ar fi bine să vă îndreptați spre un demisec. Și dacă tot recomandă prietenul George Feteasca Regală 2008 Castle Rock de la Recaș, am să merg pe mâna lui, chit că n-am gustat-o încă. Dar mai am timp.
A, da, că era să uit: firește că puteți înlocui pieptul cu pulpe sau cu orătania întreagă. Atenție doar la timpul de copt.
