Pui cu banane

Jun 12, 2009 costachel Rețete, Rețete cu carne de pasăre 3

---

Aseara mi-am dat seama ca, din cartea* pe care am scos-o impreuna cu Bogdan, lipseste o reteta tare importanta, si anume taman cea din titlu. Daca nu ma inseala memoria, a fost chiar prima noastra gateala comuna, dupa intaiul mers colectiv la aprovizionare (si, Dumnezeule, piata Sf. Spiridon exista inca!). Pai va dati seama cam ce minunatie ne-a iesit de-am inceput de-atunci, sambata de sambata, vreme de vreo 8-9 ani, sa gatim impreuna (si, fireste, sa mancam zdravan si sa bem asijderea, ca doar oameni am fost si suntem inca!). Si adevarul e ca nici azi, dupa vreo 15 anisori, tot nu pot uita socul pe care l-am avut gustand inefabila si nastrusnica garnitura de banane si arpagic. Chiar merita sa incercati!

Revenind la bananele noastre, aflati ca trebuie sa va aprovizionati cu 1 pui (de vreun kil, nu mai mare), 300 g arpagic, 6 banane (pot fi chiar si nitelus mai verzi, dar nicidecum prea coapte), 1 ceapa, 1 foaie de dafin, cimbru, 200 ml vin alb sec, 1 lamaie, 100 g unt, sare si piper.

Singura parte dificila din toata reteta noastra este curatarea arpagicului, drept pentru care v-as sfatui sa incepeti cu aceasta neplacuta operatiune. Continuati prin a face o supa din capul, gatul, labele, varfurile aripilor, inima si pipota puiului (pe care fireste ca ati avut grija sa-l curatati bine inainte, nu?), adaugand ceapa, cimbrul, dafinul si 500 ml de apa. Spumuiti, lasati sa fiarba bine, timp in care frecati bine oratania cu sare si piper si umpleti-o cu unt plus ficatul propriu, intreg.

Strecurati supa intr-un vas care va merge la cuptor, adaugati vinul si arpagicul curatat, asezati cu grija puiul, dati intr-un clocot pe aragaz, dupa care bagati recipientul in cuptorul incalzit in prealabil, la foc mijlociu. Cat despre banane, e simplu: curatati-le, taiati-le in rondele de-un deget, presarati-le cu sare, stropiti-le cu zeama lamaii si adaugati-le la fiert cam cu jumatate de ora inainte de a fi gata puiul, moment de care veti profita si pentru a stropi zdravan pasarea cu zeama untoasa formata, ca sa se rumeneasca frumos. Cand e rumena bine, iar zeama scazuta aproape de tot, se cheama ca-i gata. Nu va mai spun decat ca, la fel ca in cazul oricarei oratanii fripte la cuptor, e bine ca, dupa ce-ati luat-o de pe foc, sa o lasati vreun sfert de ora sa se linisteasca inainte de a o aduce la masa. Iar o garnitura neutra (piure sau pilaf) n-are ce sa strice, dimpotriva.

Secrete? Unul singur, pe care cred ca-l banuiti deja: pe cat posibil, puiul sa fie de curte (sau, ma rog, in pas cu moda, bio sau ecologic). Nu de alta, dar grasimea neplacuta si excesiva a celor crescuti in baterii risca sa atenteze la delicatetea deosebita a mancarii noastre. Asa ca, daca n-aveti incotro, macar incercati sa eliminati tot surplusul de grasime la care puteti ajunge. Sigur, o sa se lupte impotriva unturii si vinul, si lamaia, dar n-ar strica sa le ajutati oleaca.

Vinul? Uite, chiar nu mai tin minte ce-am baut la prima efectuare a retetei, dar de un lucru sunt sigur: de cate ori ma gandesc la ea, visez si la un Pinot Gris sec, de pe Tarnave.
____________
* Caietul de retete, Polirom, 2003

Update trist: din pacate, sintagma “doar oameni am fost si suntem inca” nu mai e corecta. Am ramas singur…

---

• arpagic, banane, cuptor, friptura, pui