Provino – și a fost ziua a doua
Ei, desigur, ziua a doua doar pentru mine (asta e, problemele de sănătate m-au împiedicat să vizitez Festivalul și ieri). Așa că, din păcate, abia azi am reușit să ajung la standul Sâmburești (excelentă Feteasca Albă, foarte bun Chardonnay-ul), și i-am vizitat pe îndelete pe prietenii de la Oprișor (ce să vă recomand mai întâi? Chardonnay-ul sau Shiraz-ul La Cetate? Ori poate grozavul Vestitor?)
M-am oprit, din nou, la Basilescu (Gabi Lăcureanu plecase, dar m-am întreținut, îndelung și cu folos, cu Florin Preda) și am gustat Golem-ul roșu (mă enervează cumplit denumirea, dar vinul din sticlă e grozav, chiar merită). Și, deloc în ultimul rând, am gustat și eu, în fine, Sirena Dunării de la Vinarte. N-am absolut deloc glandă pentru vinuri dulci, dar bijuteria asta trebuie gustată măcar o dată în viață. Nu v-o descriu, pentru că n-am cuvintele la mine.
Drept pentru care, în concluzie, iubiți cititori, ieșeanul din mine vă poftește, chiar și acum, la spartul târgului, să nu ocoliți Festivalul de la Providența. Motive nu vă dau, veniți până acolo și le deduceți singuri, da? Hai, că a rămas numai o zi…
Sirena Dunarii e un vin interesant, dar mult prea “lipicios” pentru mine 🙂 Ceea ce-i lipseste sa fie un mare vin de desert este aciditatea, parerea mea
Așa e, aciditatea s-a dus (are, totuși, zece anișori), e cam „lipicios”, dar rămân la părerea că trebuie gustat măcar o dată. Măcar pentru comparația (inevitabilă) cu alte „vechituri” 🙂
Corect, pentru comparatie merita. Eu l-a incercat prima data la un Goodwine. Interesant e ca dupa ce am plecat de acolo, m-am dus direct la o degustare privata organizata de Oliver Bauer. Iar acolo am baut un Rayne-Vigneau 2000 de Sauternes, care a batut Sirena din toate pozitiile 🙂 Iar asta facea diferenta: frantuzul avea o aciditatea fantastica pt un dulceag.
Uite-așa au unii noroc… 😀